Multiplă campioană națională și fostă internațională a României la volei, Alexandra Trică joacă la 36 de ani, la CS Medgidia, cu aceeași pasiune ca în copilărie.
Cu o carieră de aproape două decenii în spate, garnisită cu titluri de campioană și prezențe cu naționala României la cel mai înalt nivel, Alexandra Trică trăiește voleiul la intensitate maximă. Fata liniștită din viața de zi cu zi se transformă pe teren. Se concentrează încă de la încălzirea de dinaintea meciului, luptă până la epuizare pentru fiecare minge, celebrează fiecare punct câștigat, își încurajează colegele. Și nu renunță nicio clipă la dorința de a obține victoria indiferent de adversar.
Emoțiile sale se simt și în timpul interviului. Dar bucuria voleiului o face să povestească momentele importante ale carierei. Și felul în care se trăiește un sezon special la CS Medgidia, unde face parte pentru prima oară dintr-un proiect sută la sută românesc.
Alexandra Trică şi moștenirea de familie
Fata cu părul bălai și ochii verzi s-a întâlnit cu voleiul de la vârste fragede. Mama ei, Lenuța Trică, este o fostă jucătoare de top, care și-a legat cariera de Brăila, orașul natal al Alexandrei, și a participat cu naționala României la Campionatul Mondial din 1994, în Brazilia. „În primul rând, consider că sunt norocoasă pentru că am făcut și încă fac ceea ce-mi place. Provin dintr-o familie de sportivi, iar influența mare a venit de la mama, care a jucat în naționala României. A evoluat mult timp la Braiconf, a fost statornică. Și eu iubesc să fiu statornică, să am continuitate, nu să schimb echipele", povestește Alexandra.
Nu am spus niciodată că mă retrag, nu simt că vreau să mă las. Cât timp mai simt plăcerea să joc volei, cât timp sunt sănătoasă, voi continua să joc
- Alexandra Trică
Drumul în lumea voleiului și l-a ales singură și a făcut-o cu inima deschisă. „Am apreciat-o pe mama că m-a lăsat să decid singură dacă să-mi fac din volei o carieră. I-am apreciat discreția în deciziile mele. Tatăl meu a cochetat cu canotajul, a susținut-o pe mama mea în carieră și a fost implicat în volei. De aceea, și el a avut puterea de a mă ghida în alegerile mele.
M-am sfătuit cu mama, dar mi-a spus să aleg mereu ce simt. Poate că la 20 de ani nu apreciam atitudinea asta, dar, uitându-mă în urmă, o admir și mă bucur că m-a lăsat să iau singură deciziile. Îi sunt recunoscătoare, fiindcă așa m-am clădit în carieră. La început, am simțit o presiune și mi-am dorit să-mi clădesc și eu un nume în volei. Să fiu Alexandra Trică, nu să fiu cunoscută ca fata doamnei Lenuța", mărturisește voleibalista de 1,85 metri.
Alexandra Trică a cucerit patru titluri la Galați
La doar 16 ani a plecat la Galați la Centrul de Excelență, unde se luau vârfurile de la junioare. Și a crescut frumos, făcând pasul către senioarele de la CSU Metal, alături de care a cucerit patru medalii de aur.
„Când s-a format acea superechipă de la Metal Galați, am debutat ca libero. Este și o abilitate moștenită de la mama mea, simțul preluării. Și așa am câștigat primul titlu de campioană din palmares.
Erau jucătoare foarte bune pe postul de secund, iar managerul de atunci, Corneliu Mangalea, își dorea să câștige cu orice preț. Era greu să concurez cu internaționalele de peste hotare aduse la echipă. M-am bucurat că am avut posibilitatea de a juca mai mult. Antrenorul din acea vreme, Zoran Terzic, avea grijă să ne mulțumească pe toate, să intrăm pe teren cât se putea”, povestește Alexandra.
Pentru că nu juca atât cât își dorea, a plecat la Tomis 2004 Constanța. Dar și aici a avut parte de același tratament, chiar dacă a încheiat din nou pe primul loc: „A fost un sezon strălucit pentru că am ieșit campioană, dar nu și pentru mine personal. Nu m-a mulțumit să iau medalie de aur fără să prea joc. Nu m-am împăcat niciodată cu rolul de a doua sau a treia opțiune pe post, am concurat mereu să-mi câștig locul de titulară”.
Târgu Mureș, alegerea perfectă pentru Alexandra Trică
Alexandra Trică a ales să plece din nou, de această dată la o echipă fără pretenții la titlu. Antrenorul Valerjan Luka a convins-o că la Târgu Mureș este locul cel mai bun pentru a faci pasul mult așteptat către elită.
„Cea mai bună decizie a fost să merg la Târgu Mureș, să-mi relansez cariera. O echipă medie valoric, dar unde am avut posibilitatea să joc meci de meci și să mă simt în largul meu. De asta aveam nevoie la 26 de ani. Am stat 3 ani acolo, am evoluat și au venit și rezultatele”, explică fosta internațională.
Alexandra Trică cu medalia și trofeul de campioană în tricoul celor de la TârgovișteUn loc pe podium cu ardelencele a propulsat-o spre CSM Târgoviște, un club aflat în lupta pentru supremația în voleiul feminin românesc. Și au urmat șase sezoane consecutive cu clasări pe podium, încununate cu titlul de campioană cucerit anul trecut.
„Poate că nu jucam mereu de la început, dar, de această dată, am contribuit din plin la toate medaliile”, spune cu mândrie Alexandra.
În vara anului trecut, la aproape 36 de ani, împliniți între timp, a acceptat provocarea venită de la Medgidia de a face parte dintr-un proiect sută la sută românesc.
Alexandra Trică: „Prima oară într-o echipă sută la sută românească!”
Alexandra Trică dezvăluie că la CS Medgidia a cunoscut prima oară experiența de a face parte dintr-un lot sută la sută tricolor și de a avea un staff tehnic românesc
Alexandra Trică în acțiune la fileu Foto Elis Iordache- Alexandra, trăiești a doua tinerețe la Medgidia. Cum te simți?
- Medgidia a fost ceva... neașteptat. În primul rând, experiența cu un lot întreg, jucătoare, antrenori, staff, format numai din români. Dar, dincolo de asta, a fost o șansă pentru care eu rămân recunoscătoare. Avusesem anul trecut un sezon în care nu prea eram jucată la Târgoviște, mai ales spre final. Și, inevitabil, erau destui care „mă pensionau” de pe margine. Medgidia a fost șansa mea de a demonstra că pe teren nu joacă buletinul, ci eu, în carne și oase. Și că pot să fac un volei de nivel foarte ridicat fără să mă uit câți ani am în spate. Mulțumesc lui Dumnezeu că sunt sănătoasă și pot să fac față acestui nivel. Încă nu mă uit în buletin.
- Cum este să faci parte dintr-un proiect sută la sută românesc?
- Nu am jucat niciodată la seniori într-o echipă doar cu românce, în afară de națională. Nu am știut niciodată cum e să lucrezi cu staff român, am avut numai antrenori străini. Doar un pic, la Galați, când aveam 18 ani, cu Adrian Radu. La Medgidia este un proiect frumos și chiar îl apreciez. Jucătoarele care sunt acum la echipă au șansa să meargă la națională, pentru că beneficiază de un mare avantaj. Joacă meci de meci. Eu recomand celor tinere să aleagă astfel de proiecte, pentru că doar așa pot crește. Este greu să formezi o echipă doar din românce, este diferit să joci fără straniere, dar în sensul bun. O medalie cu Medgidia ar însemna mult și pentru mine, și pentru echipă.
- Este un mix între jucătoare cu experiență și cele tinere.
- Poate că tocmai acest lucru a reprezentat un avantaj. Ne-a adus un vibe bun și s-a văzut asta și pe teren. De când am venit, mi-am propus să-mi păstrez ambițiile. Ținta este să luăm o medalie și ne vom lupta până la final. Am atins un prim obiectiv, am intrat în primele patru echipe, acum totul se joacă.
- Au trecut aproape două decenii de la debutul tău în prima ligă. Te-ai plictisit de volei după atâția ani?
- Nu. Ce mă motivează să continuu? Rezultatele și faptul că an de an îmi pun un obiectiv. Cursa pentru a-l îndeplini este cea mai bună motivație. Și voi continua atât timp cât pot juca la un nivel înalt și cât timp emoțiile își spun cuvântul înaintea meciurilor. Mă bucur că încă mai am aceste trăiri. Se spune că, după o anumită vârstă, faci lucrurile din obișnuință. Dar la mine nu este cazul. Încă trăiesc cu bucurie meciurile, la fel cum o făceam în anii de debut. Am iubit întotdeauna voleiul.
Modelul din sport pentru Alexandra Trică este Zlatan Ibrahimovic
Modelul din sport pentru Alexandra Trică este un fotbalist, Zlatan Ibrahimovic, care joacă la cel mai înalt nivel, chiar dacă a împlinit 40 de ani.
„Îl admir foarte tare. L-am ales ca idol după ce am ajuns la o vârstă, după atâția ani de sport. Îmi place cum a evoluat și că are o carieră longevivă. Știu ce înseamnă să ajungi și să joci la un nivel înalt după 35 de ani. Îmi este reper, chiar dacă nu mă gândesc să joc până la 40 de ani”, explică voleibalista.
Cealaltă Alexandra
Alexandra din viața de zi cu zi diferă cu mult față de cea de pe teren. Cum se descrie singură? „Boemă, liniștită, relaxată. După ce m-am retras de la națională, în prima vară, nu știam ce să fac cu timpul meu. Parcă așteptam convocarea, din obișnuință. Mi-am dat seama că acest capitol s-a încheiat și trebuie să-mi dedic mie timpul de refacere, de vacanțe.
Dintre toate locurile pe care le-am vizitat, mi-a plăcut foarte mult Amsterdam. Olanda e o țară în care mă văd trăind. Vara mă deconectez total de la volei, este necesar ca să continui la un nivel înalt. Este ca și cum nu joc volei, nu citesc știrile, nu mă uit la nimic legat de volei, nu mă antrenez o lună și jumătate. Și funcționează!”.
Sunt mândră că am jucat pentru naționala României și mi-a cântat imnul!
- Alexandra Trică
Viața de după volei
Nu s-a decis încă pe ce drum va merge după ce-și va încheia cariera. „Încep să mă integrez în viața de după volei. Vara urmez fel și fel de cursuri, încerc să interacționeze cu oameni care fac altceva decât volei. Vreau, nu vreau, sunt convinsă în subconștientul meu că la un moment dat se va termina cariera în volei. Nu sunt pregătită încă, dar știu că va veni acest moment.
Sunt convinsă că am pregătirea să rămân în volei. Dar consider că atât cât mi-a oferit voleiul am dat și eu înapoi. Nu mă văd lucrând ca antrenor, nici ca manager, nu mă văd în lumea voleiului de performanță. Am fost obișnuită să mă clădesc singură. Sigur, cu suportul părinților mei, și vreau să le mulțumesc că m-au susținut, neimplicându-se total.
Am știut întotdeauna că am sprijinul lor și, orice alegere aș face, să continui în afacerile familie sau să aleg o altă cale, ei mă vor susține”.
Alexandra Trică a refuzat oferte din străinătate
De-a lungul carierei, Alexandra nu a jucat decât în campionatul intern, deși a avut propuneri pentru un transfer peste hotare.
„Nu am regrete pentru deciziile pe care le-am luat în carieră, au fost doar experiențe. Am avut oferte din Grecia sau Turcia, la 25 de ani, dar m-am simțit bine la noi în campionat, în România. Poate că mi-a fost frică să risc, să plec singură departe de țară”
Coechipieră cu mama ei
Pe vremea junioratului, când se afla deja la Galați, Alexandra a fost împrumutată la Braiconf Brăila, unde a jucat un meci alături de mama ei, Lenuța Trică (foto).
„Mama era la Braiconf Brăila și voiau să se salveze de la retrogradare. Pe vremea aceea se purta dubla legitimare și am avut posibilitatea să merg la Brăila. M-au legitimat pentru final. Teoretic, jucam pe postul mamei mele, dar am fost amândouă pe teren. Am jucat un singur meci, cel decisiv, dar nu a ieșit cum ne doream. Am strigat la ea în timpul meciului: Hai, mami! Nici nu vreau să știu ce a fost în sufletul ei. A fost singurul moment când s-a implicat direct în cariera mea. Am mai jucat în meciurile amicale, una împotriva celeilalte”, povestește cu zâmbetul pe buze voleibalista.
CV Alexandra Trică
- A jucat la: CSU Metal Galați (2005-2010), Tomis 2004 Constanța (2010-2011), CSU Medicina Tg. Mureș (2011-2014) CSM Târgoviște (2014-2021), CS Medgidia (2021-)
- Palmares: 6 titluri de campioană (4 cu CSU Metal Galați, 2007, 2008, 2009, 2010, 1 cu Tomis 2004 Constanța, 2011, 1 cu CSM Târgoviște, 2021) 5 Cupe ale României (3 cu CSU Metal Galați, 1 cu CSM Târgoviște), 1 Supercupă a României (cu CSM Târgoviște).
- Numeroase prezențe în echipa națională a României în perioada 2006-2019, cu care a participat la trei ediții ale turneului final al Campionatului European
{{text}}