Ladislau Boloni a marcat golul victoriei cu Italia, din 1983, și conform monitorizării InStat a fost cel mai bun de pe teren: "Am avut două, poate trei momente de clasă, în rest am fost bun" # Imaginea de la finalul partidei, cu 80.000 de spectatori având în mâini ziare în flăcări, i-a oferit lui Loți "cel mai puternic sentiment dintre toate selecțiile mele"
- CONTEXT: Gazeta Sporturilor a lansat luna trecută „Istoria la raport” - un proiect special prin intermediul căruia vom privi cu alți ochi faze celebre, vom înțelege diferit cum s-au obținut victorii memorabile și vom aprecia altfel jucători renumiți;
- Redacția GSP a ales 10 meciuri faimoase din istoria fotbalului românesc și a finanțat analizarea lor din perspectivă modernă, cu ajutorul tehnologiei și al instrumentelor de ultimă generație;
- Mai exact, toate aceste partide de neuitat pentru români vor fi disecate prin intermediul rapoartelor de performanță InStat, compania ce livrează statistici minuțioase din fotbalul actual către mii de cluburi și milioane de fani din întreaga lume;
- Reinterpretarea istoriei prin filtrul acestor rapoarte este o adaptare la nevoile actuale ale fanilor, pentru care fotbalul devine mai spectaculos dacă e privit prin intermediul statisticilor detaliate;
- Cele 10 meciuri analizate de Gazetă în proiectul „Istoria la raport” vor fi, în ordinea disputării lor:
» Brazilia - România 3-2 (1970)
» România - Italia 1-0 (1983)
» Steaua - Anderlecht 3-0 (1986)
» Steaua - Barcelona 2-0 (1986)
» Steaua - AC Milan 0-4 (1989)
» Steaua - Dinamo 0-3 (1989)
» România - Argentina 3-2 (1994)
» România - Suedia 2-2 (1994)
» România - Anglia 3-2 (2000)
» România - Slovenia 1-1 (2001) - Pe lista inițială a redacției au fost mai multe partide, însă ele n-au putut fi analizate din cauză că în nicio arhivă nu mai există înregistrările video integrale.
- Printre altele, e și cazul meciurilor Craiovei Maxima sau ale celor dintre Dinamo și Hamburg ori Liverpool din anii ‘80. Toate mai sunt azi disponibile doar ca rezumate, ceea ce le-a făcut imposibil de analizat pentru a genera rapoarte statistice complete
- Analiza meciurilor pentru proiectul „Istoria la raport” a fost posibilă și cu sprijinul colegilor de la Replay, cea mai longevivă emisiune de sport, difuzată pe TVR 1.
Istoria la Raport, un proiect în 10 episoade demarat de Gazeta Sporturilor, a avut vineri episodul 2, România - Italia 1-0, din aprilie 1983, în preliminariile CE. Cu ajutorul cifrelor InStat, ziarul analizează în detaliu modul în care s-au desfășurat 10 meciuri celebre din istoria fotbalului românesc, atât la nivel de prima reprezentativă, cât și nivel de formații de club.
Una dintre principalele concluzii ale formidabilei victorii cu Italia a fost că Ladislau Boloni a fost cel mai bun fotbalist de pe teren. Cu cel mai mare index InStat, dar și cu alți parametri la care a fost primul și și-a dominat cu autoritate adversarii. În plus, el a fost cel care a și marcat singurul gol al întâlnirii. GSP l-a căutat ieri pe Loți, pentru a discuta pe marginea duelului cu squadra azzurra, disputat fix acum 39 de ani, pe Arena Națională, în fața a peste 80.000 de spectatori.
- Bună ziua, domnule Boloni, v-am sunat să vă testăm amintirile!
- Bună ziua! Despre acel meci, amintirile sunt unice, deci o să avem ce discuta!
"I-am dominat cam la toate capitolele"
- România a bătut campioana mondială și...
- Primul lucru care trebuie spus e că în acel meci, italienii au fost dominați cam la toate capitolele.
- Dumneavoastră ați fost cel mai bun de pe teren, cel puțin așa susține raportul InStat!
- Eu cred că foarte mulți dintre noi au avut un nivel deosebit și au făcut o treabă foarte bună, altfel nici n-am fi reușit să batem o echipă atât de mare. Vreți să vă spun ceva? Eu cred că acela e unul dintre cele mai bune meciuri ale naționalei! Nu spun cel, ci unul dintre cele mai.
233a fost indexul InStat al lui Boloni în acel meci, fiind primul; pe locurile următoare s-au situat Balaci (215) și Scirea (213)
- Care e prima amintire care vă vine în minte referitor la acel joc?
- Pfuuu... Chiar vrei să mă răscolești bine de tot! Ceea ce mă izbește puternic de tot, chiar și acum, după atâta vreme, e sentimentul acela de fericire imensă pe care l-am trăit la finalul partidei. Stadionul era, practic, în flăcări, toți spectatorii aveau ziare în mână și le-au aprins. Totul era o flacără imensă și eu mă simțeam în mijlocul ei, ceva de nedescris! E cea mai frumoasă imagine pe care am trăit-o la echipa națională. Ceva senzațional! Apoi, evident că îmi vine în minte modul în care am evoluat noi, ce intensitate am avut, ce agresivitate, ce implicare. Să știți că acel meci, acea victorie cu efectele ei, pentru mulți dintre noi a avut darul de a ne schimba viața.
- Serios?
- Da, fără nicio exagerare, fiindcă atașamentul oamenilor, dragostea lor au fost din ce în ce mai mari. Și totul se întâmpla într-o perioadă în care lucrurile începeau să se complice politic. Să-ți poți permite să fii fericit în acea perioadă era ceva deosebit.
"Am făcut două, poate trei faze, scuzați-mă, de mare clasă"
- Din meci care e prima amintire?
- Normal, faza golului, dar înainte de acel moment a fost ceva și, uite, și acum îmi fac reproșuri. Am avut un șut, dintr-o poziție bună, puteam să marchez, însă a fost scos balonul în corner. N-am făcut niciodată o analiză atât de detaliată, cum ați făcut voi acum, deși am revăzut acea partidă, cel puțin, așa, pe faze, îmi puneam caseta video de multe ori. Trebuie să mărturisesc ceva, eu am avut câteva faze, vreo două-trei, în care am fost, scuzați-mă, de mare clasă!
- Ce faze?
- Golul, apoi am mai avut un șut senzațional, iar al treilea lucru a fost o pasă excepțională pentru Cămătaru. În rest să zicem că am fost bun, deși când mă uitam la meci, așa, în liniște, fără să am zgomot, realizam că poate fusesem foarte bun, nu doar bun.
- De câte ori ați revăzut jocul?
- Cap-coadă de vreo 3 ori. N-am făcut-o pentru a mă mângâia și nici pentru a-mi satisface orgoliul personal, ci pentru a-mi controla sentimentele și realitatea fiindcă am scris pe larg în cartea mea câteva capitole despre acel meci și am vrut să fiu cât mai exact. Plus că îmi făcea o deosebită plăcere să aud comentariul în vocea lui nea Cristi Țopescu, Dumnezeu să-l odihnească!
"M-am pregătit pentru Tardelli, i-am primit pe Conti și Rossi"
- Ce italian vi s-a părut cel mai greu adversar?
- Eu nu eram fotbalistul care să mă duc să încerc să driblez, să mă duc peste ei. Calculele tactice mi le-am făcut din punct de vedere defensiv și mă așteptam ca în zona mea să apară Tardelli, doar că el a rămas destul de retras mare parte din meci, iar în raza mea a apărut Bruno Conti. Apoi, m-am ales și cu Paolo Rossi! Deși era atacant, el a fost obligat de prestația deosebită a lui Gino Iorgulescu, care nu l-a lăsat să atingă balonul, să coboare mult și a apărut pe zona mea. Practic, eu n-am avut sarcini să marchez pe cineva anume, ci să umplu diferite zone, unde să nu poată să apară jucătorii adverși. După ce noi am înscris și Italia a trebuit să urce, m-am izbit de câteva ori de Tardelli.
3-0a fost raportul duelurilor câștigate-pierdute pe care Boloni le-a avut cu Conti și Rossi
"Ilie Balaci a fost foarte bun în acel meci. Apoi, Cami a făcut un joc deosebit, a avut puține mingi, dar a știut să joace extrem de inteligent. A rezistat atacurilor, a provocat, a tras adversarul tot timpul pentru a crea spații. În plus, l-am avut și pe Klein, pfff... Ce fotbalist a fost Mișa!"
Ladislau Boloni
- De petrecerea de după meci vă mai aduceți aminte ceva?
- Știu exact totul. Unde a avut loc, cine a participat, însă n-am să vă povestesc chiar tot. Eu am stat foarte puțin la petrecere, apoi am plecat. Am mers cu un prieten la ambasada maghiară și am jucat șah toată noaptea. Cred că până la 6:00-7:00 dimineața am jucat. N-am putut să dorm deloc după acea victorie, dar partidele de șah m-au energizat, mai ales că îmi plăcea să-l șicanez pe prietenul meu. N-au fost multe, vreo 3 parcă, o partidă dura foarte mult.
- Și abia la 7:00 v-ați culcat?
- Nici atunci! La ora aia a venit un prieten drag, să mă ia cu Dacia lui roșie ca să mă ducă acasă, la Târgu Mureș. Și am plecat la drum, iar pe Valea Prahovei am avut parte de o întâmplare, iarăși deosebită, ca să vedeți ce a însemnat acel meci cu Italia!
"Oamenii nu m-au lăsat să stau la coadă"
- O povestiți?
- Cu mare plăcere! Era trafic intens și ne-am oprit la o benzinărie să alimentăm. Era o coadă imensă. Eu am coborât ca să-mi dezmorțesc picioarele. În acel moment, oamenii m-au recunoscut, au început să scandeze "România, România!" și "Boloni, Boloni!" și mi-au făcut semn să merg direct în față. Mi-a fost rușine să sar peste rând, erau unii oameni care stăteau acolo cred că și de două ore, dar când au văzut că nu accept, au venit și au luat mașina aproape pe sus ca să o ducă în față, să nu stau la coadă. M-au obligat să nu stau să aștept. De-asta v-am spus mai devreme că aprecierea oamenilor de după acel succes a fost un sentiment deosebit.
- Mulțumesc pentru dialog și pentru amintiri! O singură întrebare mai am: cum s-a terminat acea noapte de șah? Ați câștigat sau ați pierdut?
- Am câștigat!
53de selecții avea Boloni la ora meciului cu Italia, din aprilie 1983, moment în care ajunsese deja la 30 de ani; ulterior, a mai evoluat încă aproape 6 ani în națională și a bifat în total 102 selecții, locul 5 all-time
100%a fost procentajul minutelor jucate de Boloni în acea campanie de calificare pentru Euro '84; același nivel l-a păstrat și în cele 3 partide de la turneul final
{{text}}