Antrenorul și președintele Barcelonei au receptat rușinoasa înfrângere cu Eintracht (2-3) cu o ingenuă stupoare, ca și cum în plină vară ar fi început dintr-odată să ningă.
N-a trecut nici măcar o lună de la El Clasico (20 martie, 0-4 pe Bernabeu) și de la fraza pe care (fiind madridist încă de pe vremea când jucau Del Bosque și Santillana) am scris-o atunci cu toată convingerea: anume că Barcelona e (sau era, atunci, pe 20 martie) cea mai bună și mai în formă echipă din lume! Se marcau aproape de fiecare dată câte patru goluri, devenise un fel de „normă catalană”, așa cum și noi, românii, vorbeam pe vremuri despre „norma hunedoreană”.
Doctrina tiki-taka
Xavi a ajuns la acele victorii cu câte patru goluri pe meci jucând altceva decât patentata rețetă catalană. Pe Bernabeu a câștigat pe contaatacuri cu pase lungi, pe viteza lui Ferran Torres, Dembele sau Adama Traore (atât cât a jucat), lansați mereu în spatele apărătorilor madrileni. Adică sistemul arc-săgeată, cu Aubameyang în vârful ascuțit. Doctrină tactică radical diferită de ancestralul tiki-taka.
Definitoriu pentru filosofia catalană, dar util mai ales atunci când ai jucători foarte tehnici, însă mai lenți. Or, Dembele, Ferran sau Traore par oameni de 11-12 secunde pe sută, ba Adama pare să aibă chiar mușchii lui Ben Johnson…
Aceeași rețetă, ingrediente diferite
Urcându-și sacii în căruță, Xavi s-a întors la tiki-taka, al cărei pilon fundamental fusese chiar el, ca jucător. S-a chinuit cu Sevilla și cu Levante în campionat, și nici cu Galata în Europa League n-a fost tocmai ușor. Încearcă să facă acum din Pedri un Xavi variantă 2010 și din Gavi un fel de Iniesta. A rămas Busquets, e tot acolo, dar lipsește Messi.
Cu doi interi de 19 și 17 ani, Pedri și Gavi, reușește să aibă o neverosimilă posesie de 75 la sută cu Eintracht, însă înainte de a se intra în minute suplimentare pe tabelă scrie 3-0 pentru nemți. Asta pentru că noul tiki-taka, în condițiile în care chiar dacă se respectă cu sfințenie rețeta, nu are la dispoziție ingrediente de aceeași calitate.
Camp Nou, un fel de mall
La fel de mirat ca și Xavi e Joan Laporta. Președintele nu înțelege de ce pe Camp Nou au intrat 30 de mii de suporteri nemți, deși protocolul prevedea doar 5 mii. Păi, chiar din cauza lui au intrat!
Aflat în război fățiș încă din precedentele sale mandate cu grupurile ceva mai radicale de suporteri, președintele a transformat legendarul Camp Nou într-un fel de mall, unde turiștii de pe toate meridianele vin la meciurile Barcelonei mai mult ca să-și facă poze decât să le înțeleagă.
Așa au făcut și nemții, probabil că și-au luat bilete de pe net și au ajuns să fie atâția. Vorba unui amic mucalit, mai lipsea ca „los alemanes” să scrie „DOAR REAL MADRID” pe fundalul tribunei a doua!
Olanda vs. Al Sadd
Să ne întoarcem la Xavi. Multă vreme s-a tras de el să vină, pentru că Ronald Koeman devenise indezirabil. Asta deși batavul a fost și el un mare fotbalist blaugrana, pentru cei care nu vor să-și mai aducă aminte, chiar autorul unicului gol din prima finală de Ligă câștigată, 1992, 1-0 cu Sampdoria.
S-a uitat un singur amănunt. Koeman a fost adus antrenor pe Camp Nou direct de pe banca reprezentativei Olandei, pe când Xavi, fost imens fotbalist și el, nimic de zis, a venit de la Al Sadd, din Qatar, singura echipă pe care a antrenat-o în carieră. Poate că are importanță și acest amănunt.
{{text}}