Oltenii joacă un fotbal mult mai comestibil decât cele două mari rivale, însă n-au destule puncte. S-a bănuit că trag ba pentru unii, ba pentru alții. A venit însă vremea să tragă și pentru ei
Când Craiova a bătut destul de clar FCSB-ul (recentul 2-0 de pe Arena Națională), s-a zis că i-a adus o ofrandă CFR-ului, detașând-o în campioană. Runda următoare oltenii au învins (mult mai greu, dramatic chiar) pe CFR cu 3-2 și a început să se spună că au relansat campionatul, în sensul că au introdus din nou FCSB-ul în cărți.
Cele două victorii alb-albastre au părut mai degrabă răbufniri de orgoliu pe finalul unui sezon de-a lungul căruia pentru Craiova lucrurile n-au mers întotdeauna așa cum și-ar fi dorit.
Fotbalul bun și fotbalul prost
Bătând cu 3-0 la Farul și jucând foarte bine (scorul putea fi mult mai mare), oltenii au lăsat pentru prima data senzația că încep să strângă puncte și pentru ei, nu doar să-i împiedice sau să-i ajute pe alții. La 24 de ore distanță unul de celălalt, meciurile de la Ovidiu și de la Cluj au părut că aparțin unor lumi diferite, cu două feluri distincte de fotbal.
Unul bun, avântat, tehnic, iute și eficient, și celălalt, pe care atunci când vrem să părem savanți, îl numim disciplinat, tacticizat, ermetic. Într-o exprimare mut mai reală, de fapt, acela se numește fotbal slab. I se poate spune, la limita gregarului, chiar fotbal prost.
Oameni vii și "campioni de cursă lungă"
Pe final de sezon Craiova ne prezintă câțiva jucători ajunși la un nivel bun, poate chiar la nivelul lor maxim. Markovici, Baiaram, Gustavo, Ivan, Al. Crețu (revelație!, neașteptat de eficient în atac), Bic (să nu uităm golul său cu FCSB!) încheie sezonul cu o vitalitate și cu o formă pe care dacă ar fi arătat-o și mai demult, probabil că acum clasamentul ar fi fost altul.
La FCSB doar Octavian Popescu și Tănase par să fie în standard, pe când la CFR e imposibil de găsit cineva care să corespundă.
Clujenii par apăsați de statutul lor de-un cincinal încoace, acela de mari (și de multe ori chiar unici) favoriți la titlu. E o ipostază care împovărează mai mult decât anii care se adună în actele lui Deac și ale celorlalți campioni de cursă lungă.
Depind și de ceilalți
E clar că oltenii încep să țeasă vise de titlu, deși la interviuri răspund cu enervanta platitudine "luăm meci cu meci". Spre deosebire de rivalele lor, au avantajul de a fi vii, dar și marele dezavantaj de a nu-i ajuta doar propriile lor victorii.
Mai au și Cupa, dublă manșă cu Sepsi, iar Bergodi nu uită cum în Bănie a avut soarta lui Giordano Bruno, fiind ars pe rug după niște înfrângeri cu Chindia și Clinceni, uitându-se că înainte de acestea izbutise cel mai lung șir de victorii consecutive din istoria clubului.
„Situația puțin probabilă"
Dacă nu va lua campionatul, ceea ce e foarte posibil să se întâmple, Craiova va rămâne cu regretul că n-a apăsat pedala cu aceeași forță pe tot parcursul sezonului. În "situația puțin probabilă" (scuzați exprimarea de însoțitor de bord) a câștigării titlului, am putea afirma că ne-am ales cu o campioană pe merit, care pe teren arată mult mai bine decât rivalele ei.
Dar, așa cum am spus, e o "situație puțin probabilă", cabina Ligii 1 nu se depresurizează cu una, cu două, are obiceiurile ei străvechi și probabil că în acest tensionat final de sezon nu va ezita să și le pună în practică.
{{text}}