Acest 8-0 cu care Rapid a surclasat-o luni seara pe Gaz Metan, scorul campionatului, demonstrează încă o dată că formația medieșeană nu rezistă nici măcar în play-out, unde ocupă ultimul loc. Cu un punctaj, explicabil și prin sancțiunile dictate de FRF, de-a dreptul ridicol, minus 25!
Dezastru oarecum logic. De anticipat în condițiile în care, acum două luni, întreg lotul de jucători, neplătit, a părăsit vestiarul, obligând-o pe GM să se prezinte la meciuri cu o garnitură de juniori, încropită în disperare de cauză.
Nici cu ea n-ar fi putut continua, s-ar fi dizolvat, dacă nu-i sărea în ajutor Liga Profesionistă. Care s-a angajat să-i suporte toate cheltuielile, deplasări, cazări, mese, baremuri etc, și s-a ținut de cuvânt.
LPF pretinde că doar o împrumută pe Gaz Metan. Că-și va recupera banii, ceea ce pare, ori chiar e, de domeniul fanteziei. Al utopiei.
Dacă e de înțeles justificarea Ligii că sprijină Mediașul deoarece dispariția echipei ar afecta bugetul celorlalte competitoare, care ar pierde din drepturile TV, speranța că banii investiți în GM se vor întoarce vreodată în contul forului condus de Gino Iorgulescu nu prea stă în picioare.
Inițiativa LPF e mai degrabă una umanitară. O donație. Un cadou. Deoarece nu-i de crezut că Gazul, în real pericol de desființare, va avea de unde să-și achite vreodată datoriile. Să-mi fie cu iertare, dar de unde, când o formație din eșalonul secund, asta dacă Gazul va supraviețui, primește de la TV numai 32.500 de euro pe sezon?!
Se vor înghesui sponsorii la Mediaș în așa măsură încât Gazul să devină solvabil peste noapte, iar o societate amenințată cu falimentul să se transforme într-una înfloritoare de azi pe mâine?! Sunt întrebări la care mă îndoiesc că LPF poate răspunde.
Cum nu poate nici la aceea de ce a decis s-o ajute doar pe GM, nu și pe Clinceni, aflată într-o situație asemănătoare. Dacă tot te apuci să faci pe Mecena, de ce alegi și nu faci pentru toată lumea?!
Revenind la categoricul succes al Rapidului, m-aș opri fie și în treacăt asupra refuzului lui Adi Mutu de a o înjura pe Steaua, de a scanda împotriva ei, la îndemnul pătimașei galerii vișinii.
Poate că altul, luat de valul entuziasmului după a șasea victorie consecutivă, ar fi cedat. Nu însă, spre lauda lui, și tehnicianul giuleștean. Acesta s-a eschivat politicos, dar ferm, în ciuda faptului că n-a purtat niciodată ca fotbalist culorile roș-albastre.
Mutu a avut, o știu până și preșcolarii, o viață și o carieră bântuite de multe umbre. Nu va scăpa ușor de ele. Dar gestul lui de luni seara e al unui tip cu personalitate și el dovedește că Adi s-a maturizat. Că a reușit, ori măcar încearcă, să-l dea uitării pe rebelul din anii tinereții zbuciumate.
Implicit, că poate ajunge un antrenor respectabil, de anvergura jucătorului alintat cândva, grație calităților sale, Briliantul ori Fenomenul. E pe drumul drept.
{{text}}