În 1937, Federația Română de Fotbal stabilea programul etapei în funcție de solicitările Patriarhiei.
În perioada interbelică, tradițiile ortodoxe erau respectate de români cu ceva mai mare strictețe. Conform uneia dintre cutume, de exemplu, în Săptămâna Pătimirilor, în special în Vinerea și în Sâmbăta Mari, trebuia evitată organizarea oricărui gen de spectacole care i-ar putea distrage pe credincioși de la cele sfinte.
În 1937, Paștele „a picat” pe 2 mai. Dacă celelalte federații au ținut cont de recomandările Patriarhiei, FRF a programat totuși un meci pe 1 mai, adică în Sâmbăta Mare, e vorba despre duelul dintre Rapid și Unirea Tricolor. Capii Bisericii au reacționat imediat și au cerut schimbarea datei de desfășurare a partidei.
Unirea da, Rapid ba
Inițial, ziariștii de la Gazeta Sporturilor anunțau că derby-ul bucureștean se va disputa „probabil" pe 3 mai, a doua zi de Paști. Numai că imediat a început scandalul.
Alb-vișiniii n-au vrut sub nicio formă să amâne jocul cu oborenii, invocând faptul că pe 6 și pe 9 mai îi așteaptă două confruntări dificile, cu Chinezul Timișoara și cu Victoria Cluj:
„Noi ne vom prezenta la teren pe 1 mai, așa cum s-a stabilit de la început!”. După 18 etape, Rapid ocupa locul 2 în clasament, la 3 puncte distanță de liderul Venus, și spera să cucerească primul titlu de campioană.
Baratky și Auer au adus răzbunarea Rapidului
În schimb, șefii Unirii Tricolor susțineau că echipa lor își va face apariția la stadion abia pe 3 mai: „Știm că au mai fost cazuri în care unii au evoluat în Sâmbăta Mare, însă Unirea nu va face niciodată asta!”. După zile întregi de negocieri, Federația a încercat să împace și capra, și varza: „Se joacă pe 2 mai”.
Toată tevatura din birouri și din presă s-a stins repede pe teren. Ultimii în ierarhia la zi, uniriștii au fost bătuți crunt de rapidiști, 0-5, goluri Ștefan Auer, Giussy Baratky, fiecare cu câte o dublă, și Ioachim Moldoveanu.
Succesul categoric și moralul la cote înalte nu i-au ajutat prea mult pe Baratky și compania în strădania lor de a detrona liderul Venus, care a terminat campionatul respectiv cu două puncte avans. Nici trupa din Obor n-a săltat vreo poziție în clasament, dar n-a retrogradat întrucât în sezon următor numărul prim-divizionarelor s-a mărit de la 12 la 20.
Cine era Patriarh în acea perioadă
În anii '30 ai secolului trecut, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române era Miron Cristea. Apropiat al Regelui Carol al II-lea, Cristea a deținut inclusiv funcția de prim-ministru, în perioada februarie 1938 - martie 1939. În aceste condiții, era firesc ca influența sa în societatea românească să fie enormă.
Președinte FRF, zidit de viu?
Club simpatizat în epocă de legionari, Unirea Tricolor îl avea la acel moment ca președinte pe Valeriu „Vică” Negulescu. Avocat de succes, Negulescu a decedat la doar 54 de ani, însă a trăit cât alții în 7 vieți! Iată câteva repere din destinul său:
- până la 35 de ani, fusese deja președinte la Unirea Tricolor și primar al Sectorului 2 din București;
- pe 30 octombrie 1940, a devenit al 13-lea președinte al Federației Române de Fotbal;
- a fost dat afară pe 18 aprilie 1941, chiar în ziua în care împlinea 36 de ani;
- demiterea a venit după ce Mișcarea Legionară, în care „Vică” era membru important, fusese înlăturată de la conducerea țării de către Ion Antonescu;
- în perioada 1942-1945, a fost deținut în lagărul de concentrare Buchenwald-Fichtenhain;
- după terminarea celui de Al Doilea Război Mondial, a revenit în țară, fiind arestat de bolșevici;
- în 1948, a primit o condamnare la închisoare cu executare pe 25 de ani;
- moare pe 19 mai 1959;
- deși a circulat o legendă că ar fi fost zidit de viu în pereții Jilavei, foștii colegi de celulă au infirmat varianta: „A fost lăsat să moară de diaree prin deshidratare”.
{{text}}