Asta se întreabă mulți. Să nu intrăm totuși în depresie din cauza șomajului parțial al lui Medvedev sau al lui Rubliov
Cineva propunea ironic ca nemulțumiții de decizia organizatorilor de la Wimbledon, de a interzice participarea jucătorilor și jucătoarelor din Rusia și Belarus, să stea liniștiți, pentru că urmează să meargă la un turneu organizat de Vladimir Vladimirovici Putin la Moscova. Cu premii în ruble.
Bătălia pentru bani
În orice glumă reușită găsești un substrat de adevăr. Vedeți dumneavoastră, bătălia interzișilor nu este neapărat pentru glorie, iar ideologică nici atât, ci pentru bani. Banii mulți pe care îi pun la bătaie turneele din circuitele profesioniste, feminin și masculin.
Că povestea este foarte mult despre conturi și mai puțin despre noțiuni abstracte precum principiile o demonstrează faptul că tenisul este singurul sport care își permite luxul de a relativiza participarea rușilor și belarușilor la competițiile internaționale. Nu sub steag rusesc sau belarus, da sub steag neutru. Cum se spune acum, pe persoană fizică, nu juridică.
Suntem liberi dacă avem îndoieli
În toate celelalte discipline, embargo total. Toleranță zero pentru sportivii și echipele din Rusia și Belarus. Este corect așa sau ne aflăm în fața unei nedreptăți la fel de mare ca însuși războiul?
Mulți dintre oamenii pasionați de sport înclină spre a doua variantă. Și este bine că se întâmplă așa, fiindcă atunci când nu vom mai avea îndoieli ar însemna că libertatea rămâne doar un exercițiu de vacanță.
În rândul sportivilor, taberele sunt bine definite. Nu aș insista pe opinia sportivilor ucraineni, logic emoțională. La fel de previzibil, Novak Djokovici conduce detașamentul celor care cred că șefii de la Wimbledon comit un abuz.
Nole și retorica putinistă
Lider global al mișcării antivacciniste și al luptei împotriva sistemului capitalist (care sistem l-a îmbogățit cu asupra de măsură), Nole, care mai are puțin și își organizează un turneu în curtea casei din Belgrad, se dovedește vajnic propagandist al retoricii rusești.
Nimic spectaculos. Un personaj mai complex decât sârbul, Martina Navratilova își mărturisește la rându-i "tristețea" provocată de embargoul celor de la Wimbledon. Wimbledon, turneu pe care l-a câștigat de 9 ori!
Opinia Martinei
Navratilova a fost mereu un om sincer. Și când a mărturisit că este lesbiană, și atunci când a spus că nu este de acord cu participarea transgenderilor în competițiile feminine. La judecata de apoi a corectitudinii politice, opinia asta o va trimite direct în boxa acuzaților.
"Pot înțelege suspendarea echipelor naționale, dar nu la nivel individual, atunci este greșit. Mi-aș dori foarte mult ca această decizie să fie anulată, însă cred că este prea târziu. Acum cred că e mult mai ușor să o acceptăm decât să o anulăm", a spus recent marea campioană.
Plata facturii
Acceptarea cred că este cuvântul-cheie. Trebuie să acceptăm că deși sportul adoră să fie stat în stat, uneori evenimentele îl depășesc.
În anii '70 și '80 sportivii sud-africani se aflau sub incidența embargoului cauzat de politica de apartheid a regimului de la Pretoria. Ce vină aveau sportivii sud-africani? Dar cluburile de fotbal din Anglia, interzise după tragedia provocată pe Heysel de suporterii lui Liverpool?
Așa cum intră în șomaj un muncitor la o fabrică rusească falimentată de sancțiunile cauzate de "operațiunea militară", la fel și Medvedev nu poate călca măcar un an pe iarba de la All England Club. Asta e, plătește și el factura mai scumpă la utilități. Șomajul lui parțial nu trebuie totuși să ne îngrijoreze. Bine, foarte tare nici al lui Vasea de la uzină.
{{text}}