Două echipe care aleargă după lider bat de sting, cu 4-0 în deplasare, demolează, practic, alte două echipe care nu aleargă după nimic. Vă place acest tablou de primăvară, de final de sezon?
Cu aceeași mină doctă admirăm de vreo șapte ani încoace acuarela numită play-off. Arta adevărată n-ar trebui să fie perisabilă în timp, iar noi, în fața pânzelor, ar trebui să fim la fel de muți de admirație ca și în prima clipă.
Firma care ne-a adus acest sistem competițional, Hypercube, e olandeză și e plătită cu bani grei de FRF ca să ne lumineze mințile din punct de vedere competițional, să ne stârnească fioruri estetice. Școala flamandă a dat mereu mari maeștri. Nimeni nu are timp să vadă că pânza s-a scorojit și acuarelele au început să se amestece, nemaiînțelegându-se nimic!
Eșantionul de elită
Așadar, Argeș-Craiova 0-4 și, la puțin timp distanță, Farul-FCSB tot 0-4. Asta după ce săptămâna trecută fusese Farul-Craiova 0-3. Cu alte cuvinte, Craiova dă 7-0 în două deplasări la rând, ceea ce rar li se întâmplă celor mai puternice echipe din cele mai puternice campionate.
La fel, Farul lui Hagi ia 0-7 în două meciuri la rând acasă. Aceste lucruri nu se întâmplă într-un campionat obișnuit, într-un clasament „lung”, cu 16, cu 18 sau cu 20 de echipe, ci în eșantionul de elită al competiției din România. În play-off, acel sextet divin care de ani și ani încoace concentrează tot ce avem noi mai bun. Crema, trufandaua competițională pentru care se pare că încă nu ne-am rafinat papilele gustative în așa fel încât să-i putem diviniza gustul.
La adăpost de necazuri
Să fim serioși! Nu e nicio trufanda, e o poșircă, o acreală pe care o înghițim de ani și ani, mereu sălcie, deși ni se servește din pahare elegante, cu picior. Nu trebuie ciuntit nimic din meritele Craiovei sau ale FCSB-ului, dar trebuie amendat drastic actul de prezență al Argeșului și al Farului.
Nu trebuie dusă discuția în zona „lăsatului mai moale”, nu de asta e vorba. Subiectul e lâncezeala unor echipe care odată ajunse în play-off știu că nu li se mai poate întâmpla nimic rău. Sau aproape nimic, în afara unor bătăi la scoruri de maidan. Dar și astea trec, vine un sezon nou și totul se ia de la capăt. Cu același scop final, firește, cel al calificării în play-off. Unde probabil că și la anul vor urma alte înfrângeri memorabile.
Echipele zen
Play-off-ul a ajuns un fel de Daciadă, de cros popular, unde an de an pentru titlu se bat două, cel mult trei echipe. Celelalte vegetează maiestuos, intră într-un fel de stare de zen, nu le mai interesează nimic. Într-un clasament normal, „lung”, cum i se spune, dacă ești pe locul șase și pierzi cinci-șase meciuri la rând, te duci la retrogradare. Play-off-ul e Edenul în care nu ți se poate întâmpla nimic rău. Te salvează sistemul.
Flamanzii și flămânzii
Trecutul relativ apropiat ne-a oferit destule exemple de nonbeligeranți ai play-off-urilor. Astra, Târgu Mureș, Gaz Metan, Sepsi, acum Farul și Argeșul. Prototipul echipelor contemplative, cocoloșite de sistemul care nu le îngăduie, oricâte meciuri ar pierde, să coboare spre zona periculoasă.
Cui îi place acest tablou flamand, pictat de olandezii de care vorbeam mai înainte și finanțat de Guggenheim-ii competiționali de la FRF și LPF, înseamnă că e flămând de ridicol. Nu se mai satură de el!
{{text}}