Florin Răducioiu, actualul team-manager al lui Dinamo, a vorbit despre perioada petrecută la AC Milan, club alături de care a câștigat Liga Campionilor, campionatul și Supercupa Italiei.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Florin, a fost grea trecere la o echipă de legende, la AC Milan?
- Am fost foarte bine primit și mi-aduc aminte că în vestiar, în stânga mea era Daniele Massaro, iar în dreapta era Sebastiano Rossi. Eram tânăr, venise împreună cu mine și Brian Laudrup, de la Fiorentina. Chiar cel mai bun prieten al meu. După meciuri acolo se ieșea în oraș să mănânci, să bei ceva, iar eu am făcut asta cu ei abia după câteva luni.
- Erai mai retras sau nu erai în grupul lor?
- Trebuia să câștig încrederea lor și nu era deloc ușor. Franco Baresi era fotbalistul cel mai tăcut pe care l-am cunoscut eu în vestiar, dar pe teren era căpitan și se transforma. Alessandro Costacurta era cel mai glumeț, ne făcea mereu să râdem înainte de meciuri. Marco van Basten, un tip foarte liniștit, nu prea vorbea mult, era tăcut. Paolo Maldini își vedea mereu de treaba lui.
- Deci n-ai avut niciun fel de probleme.
- Nimeni niciodată nu m-a privit de sus. Poate am avut mici clinciuri cu Daniele Massaro, doar eram vecini și jucam pe același post. Atunci când am fost eu la Milan el a făcut cel mai bun sezon din cariera lui. Toți aveau respect pentru mine și mă simțeam într-un Oxford al fotbalului acolo. Aveam absolut toate condițiile, trebuia doar să ne antrenăm și să jucăm.
- Ai Liga Campionilor cu Milan, dar ai jucat puțin, Florin.
- Am jucat șapte meciuri pentru că era foarte, foarte greu, concurența era foarte mare. Aș fi putut să joc mai mult, dar am avut unele probleme cu Fabio Capello. Un tip foarte rigid, foarte dur și dacă faci ceva ce nu-i convine, e foarte greu să-i mai recâștigi încrederea. Față de el am greșit după un meci pe care l-am avut la București cu Belgia. M-am întors la echipă cu glezna umflată în urma unui fault foarte dur, iar noi peste câteva zile jucam la Foggia. Și i-am spus: "Mister, nu mă convoca! Nu pot să joc". Am greșit! Trebuia să fac deplasarea cu Milan și să vedem. A fost momentul când raporturile dintre noi s-au răcit.
- Acolo ai câștigat cel mai bine?
- Nu, nu. La Milan aveam un salariu de 650.000 de dolari pe an, unul dintre cele mai mici. Eram cel mai prost plătit, aș putea spune. Dar am câștigat bani buni din prime, din meciurile din Champions League și din campionat. Doar din alea am luat 500.000 de dolari! Cred că dacă mă uit acasă mai am și acum fluturașii de salariu.
- Deci ai avut bani la finalul carierei.
- Am avut bani buni. Nu ca în ziua de astăzi. Acum jucătorii câștigă enorm. Am pierdut și bani mulți la divorț, dar și într-o investiție greșită în imobiliare în 2008. Am pierdut cam 400.000 de euro atunci. Asta e, ce să facem!
{{text}}