Dacă mai era nevoie de o dovadă, acum o avem. Apariția ei spune, încă mai clar, cine e aliatul și cine dușmanul neîmpăcat al sportului. Suita care descrie cele două forțe conține trei episoade succesive, înregistrate în ultimele 10 zile în Anglia. Paradoxul e modernizarea. Ea e atât adversarul, cât și aliatul sportului.
Episodul 1:Liverpool - ManU, golul 2, minutul 22. Autor statistic: M. Salah. Autor real: 25 de pase și 10 jucători. Circulația calculată și accelerația finală a schemei nu au egal în ultimii aproape 50 de ani. Fundația a fost pusă în 1974.
Minutul 1 al finalei Cupei Mondiale '74 a fost consumat de 14 pase consecutive și un penalty cu care Olanda a lovit Germania, înainte de primul ei contact cu balonul. Dar asta era science-fiction. Liverpool a făcut din această ruletă letală un procedeu integrat. Iar asta înseamnă modernizarea efectivă a jocului de fotbal.
Episodul 2: Tyson Fury și Dillian Whyte, înconjurați de 94.000 de spectatori, pe Wembley. Videotehnologia i-a făcut vizibili de pe ultima bancă a marelui templu. Tehnologia a făcut, astfel, din box un sport compatibil cu instinctul mulțimilor asociate fotbalului. Iar asta e, evident, modernizare. La fel și upper-cut-ul care l-a secerat pe Whyte.
Lovitura lui Fury e, deja, considerată cea mai curată execuție din istoria boxului. Precizia și explozia neanunțată a loviturii au venit din dotarea unei drone. Tyson spune că a repetat execuția, în neștire, vreme de două săptămâni. Modernizarea e, iar, un cuvânt inevitabil.
Episodul 3: organizatorii au anunțat că tenismenii ruși și belaruși nu pot participa la Wimbledon. Medvedev, Rublev, Hacianov, Sabalenka, Pavliucenkova și Azarenka au învățat tenis de la Putin și și-au primit binemeritata pedeapsă. Decizia vine din alinierea minții umane la rigorile cele mai proaspete ale absurdității. Iar absurditatea e fructul favorit al modernității.
{{text}}