Pe 29 aprilie 1987, România obținea una dintre cele mai prestigioase victorii din istorie, 3-1 cu Spania, în preliminariile CE '88. Mai ales prima repriză a fost una de excepție pentru „tricolori”, care și-au dominat categoric faimoșii adversari.
Iar ultimele 8 minute (38'-45') au fost efectiv fabuloase. În acest interval de timp, Pițurcă, Mateuț și Ungureanu au marcat cele 3 goluri ale noastre, la capătul unor faze în care ibericii au fost năuciți de viteza de joc dezvoltată de elevii lui Ienei.
„Măcelarul din Bilbao” și-a găsit nașul
Meciul din urmă cu exact 35 de ani a rămas în memoria microbiștilor și din alt motiv. Pe parcursul a ceva mai mult de un sfert de oră (20'-37'), Lăcătuș a „reușit” să scoată în decor doi adversari, Andoni Goikoetxea și José Antonio Camacho!
Goikoetxea avea o faimă de „rupător” în Spania, după ce i-a accidentat grav pe Maradona și pe Schuster, și era poreclit „Măcelarul din Bilbao”. După contactul cu „Fiara”, a fost nevoit să stea câteva săptămâni pe tușă.
Mult mai ghinionist a fost Camacho, care a ieșit din circuit 5 luni! Întrucât i-a fost rupt ligamentul încrucișat anterior al genunchiului drept, fundașul stânga al lui Real Madrid a mai jucat abia la finalul lui septembrie.
„Toți vorbesc despre spanioli, nimeni despre ce am pățit eu”
Într-o discuție purtată cu reporterii ziarului Marca în 2019, Lăcătuș a afirmat că nu se simte vinovat față de Camacho, întrucât doar a reacționat la provocările acestuia. Iată cele mai interesante fraze rostite de Marius:
- „Am fost un jucător agresiv, așa este, însă niciodată violent”
- „Nu mi-am propus vreodată să rănesc un adversar, eu doar am dat mereu totul pe teren”
- „Toată lumea vorbește despre ce au pățit atunci Goikoetxea și Camacho, dar nimeni despre ce am pățit eu. O lună și jumătate am fost aut din cauza unui pumn încasat de la Camacho!”
- „După ce am fost achiziționat de Oviedo, în 1991, am vorbit și cu Goikoetxea, și cu Camacho, iar ulterior pot spune că am devenit prieteni”
La rândul său, Goikoetxea l-a cauționat pe român: „Lăcătuș era un fotbalist extrem de dur, aproape imposibil de jucat împotriva lui. Totuși, sunt convins că n-a avut intenții rele. Ăsta e fotbalul!”.
A trecut cu bine peste un AVC
Titular în banda stângă a defensivei noastre în acea partidă de poveste, Nicolae Ungureanu a marcat atunci unicul său gol sub tricolor în cele 56 de selecții pe care le-a strâns. Iar acum își amintește totul perfect, deși au trecut trei decenii și jumătate.
- Bună seara, domnule Ungureanu, Hristos a înviat! Ce mai faceți?
- Adevărat a înviat! Ce să fac?, ce face orice bărbat la 65 de ani. Uneori mai bine, alteori mai puțin bine. Slavă Domnului, acum sunt bine.
- V-ați recuperat total după accidentul vascular cerebral din vara anului trecut?
- Doar Dumnezeu știe! Să zicem că mă simt bine.
- V-am deranjat ca să ne spuneți două vorbe despre întâlnirea România - Spania 3-1, din aprilie 1987...
- Când am dat și eu gol, nu? Ce meci, Doamne, ce meci!
- Care-s cele mai pregnante amintiri de atunci?
- Atmosfera incredibilă din tribune și uluiala adversarilor. Efectiv nu le venea să creadă că putem evolua atât de bine, se priveau buimaci și nu pricepeau ce se întâmplă.
„Era normal să joace steliștii”
- Și ce s-a întâmplat, de fapt?
- S-a întâmplat că România avea la acel moment o echipă formidabilă, cu o imensă foame de rezultate. În toamna lui '86 pierduserăm nemeritat la ei acasă și aveam o mare dorință de revanșă.
- Șapte titulari erau de la Steaua, doi de la Craiova, unul de la Dinamo și unul de la Corvinul...
- Era absolut firesc să fie majoritari cei de la Steaua. În '86 luaseră Cupa Campionilor, iar în februarie '87 Supercupa Europei. Asta în vreme ce Craiova Maxima era pe ducă, iar la Dinamo se făcea schimbul de generații.
- Deci stilul „viteziștilor” a făcut diferența.
- Categoric! Mai ales că selecționer era Ienei, iar partida s-a disputat în Ghencea.
- Dumneavoastră nu doar că ați înscris, ați și jucat extraordinar.
- Da, eu și Mișa Klein, Dumnezeu să-l odihnească!, am conlucrat perfect pe stânga. Nu știu dacă a fost chiar cea mai bună prestație a mea la națională, cert e că atunci i-am convins pe șefii Stelei să mă transfere de la Craiova!
De ce n-am bătut în Austria
- La ora jocului existau deja tratative cu oficialii Universității?
- Habar n-am, probabil că mă aveau de mult în vedere. În vara aia m-am mutat din Bănie la Steaua și bine am făcut. Au urmat 5 ani superbi în Ghencea, cu o mulțime de trofee, plus o finală de Cupa Campionilor.
- Nu și cu un turneu final. Atunci, în aprilie 1987, eram mari favoriți la calificare. După succesul cu Spania, trebuia să mai câștigăm în Albania și în Austria și am fi mers în Germania Federală.
- Așa este. În Albania am câștigat. Greu, 1-0, dar am făcut-o. Apoi, în Austria, în chiar meciul decisiv, ne-am împotmolit.
- La Viena s-a terminat 0-0, la capătul a 90 de minute în care n-am dat niciodată impresia că forțăm cu adevărat.
- Aveți dreptate, am fost tare apatici.
- Și de ce s-a întâmplat așa?
- Meteahnă românească. Atunci când avem în față adversari de calibru, ne mobilizăm exemplar. Atunci când teoretic suntem favoriți, o comitem!
„Punem prea mult accent pe driblinguri”
- Nu s-a văzut nimic nici din determinarea arătată cu Spania...
- Da, atunci am fost extrem de montați. V-am spus, faptul că dădeam piept cu niște superfotbaliști de la Real și Barcelona ne-a ambiționat tare de tot.
- Lăcătuș a părut cel mai montat.
- Știu unde bateți, la accidentările celor doi fundași spanioli... Nu încurajez violența pe teren, de niciun fel, însă așa trebuie jucat, cu vână! Poate de asta acum nu mai avem deloc rezultate, că prea ne comportăm ca domnișoarele. Prea o dăm pe driblinguri, când ar trebui să punem și osul puțin. Puțin mai mult!
- Mulțumim frumos pentru dialog!
- O singură frază vreau să mai spun: bucurați-vă de sănătate, cei care o aveți! Nici nu știți cât de mult înseamnă...
16-7a fost raportul șuturilor în România - Spania 3-1, în favoarea gazdelor. Șuturi cadrate, 5-3
Mare păcat că nu ne-am calificat la Euro '88! Gândiți-vă că i-am fi avut acolo și pe Loți, și pe Piți, și pe Fane Iovan, și pe Belo, și pe Bumbi, poate și pe Negoro, care din diferite motive în Italia '90 n-au mai putut ajunge. Pe mine nu mă mai pun la socoteală, să nu spuneți că-s lipsit de modestie
- Nicolae Ungureanu
Privindu-l pe Lăcătuș, ne-a revenit în minte un afiș publicitar, apărut cândva pe zidurile marilor orașe. Era un afiș pentru uleiul Esso, în care se spunea: «Cu Esso, aveți un tigru în motorul dumneavoastră». Iar Lăcătuș a fost, mai mult decât oricând, un tigru în motorul formației sale
- Ioan Chirilă, în „Sportul” din 1 mai 1987
CASETA TEHNICĂ
România - Spania 3-1 (3-0)
București, 29 aprilie 1987, preliminarii CE 1988
Stadion: Steaua. Spectatori: 30.000
Au marcat: Pițurcă (38'), Mateuț (43'), Ungureanu (45') / Caldere (81')
România: S. Lung (U Craiova) - Iovan (Steaua) / 78' Negrilă (U Craiova), Bumbescu (Steaua), Belodedici (Steaua), Ungureanu (U Craiova) - Mateuț (Dinamo), Bölöni (Steaua), Hagi (Steaua), Klein (Corvinul) / 82' Balint (Steaua) - Lăcătuș (Steaua), Pițurcă (Steaua). Selecționer: Emeric Ienei
Spania: Zubizarreta - Sanchis, Andrinua, Goikoetxea (20' Joaquin), Camacho (37' Soler) - Victor, Gallego, Michel, Caldere - Eloy, Butragueno. Selecționer: Miguel Munoz
Arbitru: Alexis Ponnet (Belgia)
Cartonașe galbene: Bumbescu, Bölöni / Caldere, Joaquin, Eloy
Clasament final grupa 1
1. Spania 6 5 0 1 14-6 10p
2. România 6 4 1 1 13-3 9p
3. Austria 6 2 1 3 6-9 5p
4. Albania 6 0 0 6 2-17 0p
** Se califica la turneul final numai prima clasată.
Rezultatele României în acele preliminarii: 3-1 și 0-1 cu Spania, 4-0 și 0-0 cu Austria, 5-1 și 1-0 cu Albania.
{{text}}