Craiova mică

De duminică seară, când a învins-o acasă pe UTA cu 1-0, echipa lui Mititelu a scăpat de grijile retrogradării și ale barajului. A făcut-o însă, trebuie spus, și grație arbitrului Sorin Costreie din Buftea, care a interpretat greșit, pe dos, faza care a dus la înscrierea unicului gol al partidei.

În loc să-i arate cartonașul roșu lui Bauza, Costreie i-a dat „galben” lui Balauru, iar din lovitura liberă inventată de el, Kovacici a adus victoria pentru FCU 1948. Gafă imensă de arbitraj, deși nu cred că SC și-a propus să ajute formația gazdă. Nu, el atât poate pentru că atât știe, foarte puțin. În vârstă de 33 de ani, e unul dintre membrii „noului val” de talente cu care se laudă CCA și Kyros Vassaras. Chiar au cu cine, nu?

Ar fi însă nedrept, incorect, să punem ieșirea Craiovei mici, voi explica imediat de ce-o numesc așa, din zona periculoasă a clasamentului pe seama ajutorului oferit de Costreie, altfel notat cu 2 în Gazetă. Să ne reamintim că nu mai departe decât în etapa precedentă, când a pierdut cu 1-2 la Botoșani, lui FCU 1948 i s-a refuzat un 11 metri indiscutabil, la faultul lui Țigănașu asupra lui Compagno. Intervenție pe care „centralul” Cătălin Popa, 4 în GSP, a trecut-o cu vederea. Cum se zice în peluză, atunci n-a fost rândul Craiovei mici, dar acum, duminică, a venit!

În general, mai ales după instalarea antrenorului Nicolo Napoli, FCU 1948 a constituit o prezență interesantă în Liga 1, agreabilă. N-a impresionat, dar nici n-a dezamăgit. Odată cu reintrarea accidentaților Compagno, Vl. Achim și Bauza, oameni-cheie absenți vreme îndelungată, echipa a crescut și a ajuns un adversar de luat în seamnă.

Legiunea ei străină, 15 fotbaliști în lot din import!, s-a exprimat din ce în ce mai coerent, iar una dintre calitățile lui Napoli a constat în aceea că i-a lăsat mai liberi pe jucători. Paradoxal, deși produsul unui fotbal foarte tacticizat, Napoli nu i-a mai încărcat pe băieți cu sarcini. N-a mai legat gura sacului.

Pe lângă experiența lui Marcel Pușcaș, un președinte competent și discret, a contat enorm, hotărâtor, amănuntul că, din detenție (se aude că va ieși în toamnă), Adrian Mititelu senior a continuat să fie alături de echipă și s-o plătească. Generos, căci bugetul ei brut de salarii atinge lunar 250.000 de euro!

Cine-și imaginează că e simplu să achiți regulat o asemenea sumă se înșală. Dar am mai scris asta și nu mai insist: făcând abstracție de excesele lui, cel mai des verbale, Mititelu sr. trebuie admirat pentru că n-a bătut în retragere, ci a subvenționat-o pe FCU 1948 din banii săi și ai familiei! O, dacă-i pot zice așa, nebunie frumoasă și un orgoliu la fel, dar extrem de costisitoare. Un adevărat lux.

În situații similare, cu patroni sau acționari aflați în spatele gratiilor, multe echipe au decăzut ori chiar s-au desființat, FC Brașov, Ceahlăul, Poli Timișoara, Astra, altele. Meritul lui Mititelu e că n-a cedat.

Probabil că nu-i place ca echipei sale de suflet să i se spună Craiova mică. Să nu se supere, dar comparativ cu formația lui Rotaru, asta e momentan. Ca performanță, ca număr de suporteri etc. Păcat doar, acesta-i însă alt subiect, că rivalitatea dintre cele două echipe oltene din L1 a derapat și s-a transformat în dușmănie. Ideal ar fi ca șefii lor să fumeze într-o bună zi pipa păcii. De presupus însă că ziua aceea e încă departe. Foarte departe.