Joan Chelimo Melly, atleta de origine kenyană naturalizată de România, a câștigat la jumătatea lunii aprilie maratonul de la Seul și visează la o medalie olimpică sub „tricolor”. În Kenya, a ales să vorbească despre violența domestică și a condus un protest în fața secției de poliție din Iten, după ce o colegă de-ale ei a fost ucisă cu cruzime.
Joan Chelimo Melly, 32 de ani, atleta kenyană naturalizată de România, a câștigat în aprilie cel mai vechi maraton din Asia cu un timp - 2h18:04 - care o plasează pe locul 14 în topul performanțelor all-time. La Seul, competiție de top, au fost la start opt concurente care au coborât în cariera lor sub 2h22, timpul-reper pentru performerele probei.
Joan a impus ritmul și a făcut o cursă irezistibilă. Sportiva de 31 de ani a stabilit un nou record național, cel vechi aparținându-i Constantinei Diță. Mai mult, și-a trecut numele pe lista scurtă a atletelor favorite la o medalie la Jocurile Olimpice de la Paris 2024. „Acest rezultat îmi dă foarte multă încredere în viitor. În momentul acesta nu am limite în mintea mea, cred că pot face orice, și asta e esențial", a declarat Joan pentru Gazeta Sporturilor.
Joan Chelimo Melly: „Am trăit precum un călugăr. Nu am făcut altceva decât să mă antrenez, să mănânc și să dorm”
A avut parte de un program de pregătire foarte dur în ultimele luni, în Kenya, cu o medie de 40 de kilometri alergați zilnic. Spune că are nevoie de o mică pauză înainte de a-și relua antrenamentele.
„Am trăit precum un călugăr. Nu am făcut altceva decât să mă antrenez, să mănânc și să dorm. E greu de imaginat, dar a trebuit să mă concentrez exclusiv pe pregătire. Acum am nevoie de un aer proaspăt și să fac altceva decât sport. Vreau să beau un pahar de vin bun, să înot, să mănânc ciocolată și înghețată, să văd câteva filme bune și să mă bucur de puțin timp alături de familie”, a mărturisit atleta.
Legitimată la Steaua din 2018 și pregătită de antrenorul român Carol Șanta, Joan a dobândit cetățenia în primăvara anului trecut. Pe 13 mai 2021 a depus jurământul de credință față de România, iar Autoritatea Națională pentru Cetățenie a emis decretul care stabilea: „Se acordă cetăţenia română doamnei Melly Joan Chelimo, cetăţean kenyan, fiica lui Stephen Kibet şi Zipporah Jemeli Marindich, născută la data de 10 noiembrie 1990 în localitatea Tilol, Uasin Gishu, Kenya".
Federația Internațională de Atletism a pus-o însă pe o listă de așteptare și a fixat data de 3 iulie 2024, începând cu care Joan va fi eligibilă să concureze pentru România în competițiile internaționale. La timp pentru a putea alerga la Paris.
Câștiga 1 dolar pe zi vânzând din ușă în ușă, așa că locuia într-o baracă
Carol Șanta și Joan Melly colaborează din 2017. Antrenorul era deja de ani buni în Kenya, unde ajunsese în 2011 pentru a onora un contract cu federația din Turcia și a coordona pregătirea atleților din acea țară. A ales apoi să lucreze pe cont propriu cu sportivi care l-au solicitat.
Și-a stabilit cartierul general la Iten, un oraș aflat la 2.400 de metri altitudine, făcut celebru de campionii din cursele de anduranță care veneau să se antreneze aici. Dar și de tinerii care visează să devină viitoarele staruri din atletism. Locul a căpătat supranumele de „casă a campionilor”, dar cei aflați la început de drum trăiau în condiții mizere.
Joan însăși a locuit pentru multă vreme într-o baracă improvizată doar pentru a fi în locul unde o oportunitate ar putea să apară mai ușor. Se întâmpla la Kaptagat, o altă Mecca a atletismului kenyan. Nu-și permitea taxa de 100 de dolari pe lună pentru a putea sta în campus, în tabăra de antrenament alături de atleții consacrați.
Ea câștiga un dolar pe zi, vânzând mangal (n.r. tip de cărbune) din ușă în ușă și așteptând o scânteie și în performanțele ei sportive. Întâlnirea cu Șanta a transformat-o dintr-o alergătoare promițătoare de semimaraton într-o atletă de top. Ambii spun că, pe viitor, totul e posibil.
Cazul Agnes, colega care a fost ucisă cu cruzime
Din primii bani pe care i-a câștigat din atletism, Joan a plătit pentru studiile surorilor sale și pentru construirea unui bazin de colectare a apei la casa părintească. Apoi, i-a făcut cadou o pereche de adidași unei sportive mult mai tinere, obicei pe care-l reia în fiecare an. E convinsă că are o misiune mult mai importantă decât aceea de a-și face un nume în atletism.
Și anume să înceapă să vorbească despre violența împotriva femeilor, într-o societate și o țară care nu recunosc divorțul prin consimțământ și unde abuzurile sunt privite deseori ca o normalitate.
Anul trecut, atleta Agnes Tirop, medaliată cu bronz la Mondialele din 2017 și 2019 în proba de 10.000 de metri, a fost ucisă cu brutalitate de soțul său.
Decesul ei a fost cauzat de multiplele răni provocate prin înjunghiere. Joan o cunoștea încă din perioada junioratului, iar mai târziu s-au antrenat împreună. „Agnes a fost o prietenă foarte apropiată, iar o parte din mine a murit atunci când ea a fost ucisă cu atâta cruzime. A fost însă și un semnal de alarmă", a spus Joan.
Aceasta a convins mai multe sportive să-și unească vocile. Așa s-a născut fundația Tirop's Angels și o platformă menită să adune mărturii, să ofere protecție victimelor și să demaște o cultură a abuzului.
Atunci când sportivele sunt foarte tinere, primesc adesea ajutor de la un antrenor sau de la cineva care e dispus să le dea pantofi sau să le pună în legătură cu un manager din străinătate. Așa începe manipularea și se bazează mai mult pe bani decât pe dragoste. Fetele ajung deseori să se căsătorească de tinere și sunt tratate ca și cum cineva ar avea drept de proprietate asupra lor. De cele mai multe ori nu au nimic pe numele lor și sunt exploatate pentru câștigurile din atletism. Asta s-a întâmplat și cu Agnes, asta li se întâmplă multor fete tinere
- Joan Chelimo Melly
Săptămâna trecută s-a întâmplat din nou, o altă atletă a fost ucisă, iar Joan a protestat alături de alți sportivi în fața sediului poliției din Iten.
Joan Chelimo Melly a fost dată afară din casă când era însărcinată
Lupta lui Joan are și o motivație personală. Ea însăși s-a desprins greu dintr-o relație toxică. S-a întâmplat în urmă cu aproape șapte ani. Participa deja la competiții în Europa și a rămas însărcinată. Partenerul ei a dat-o afară din casă. Avea 25 de ani când a rămas pe drumuri și a adus pe lume un copil în afara unei căsătorii, un alt stigmat social în comunitatea din care provine.
S-a întors pentru o vreme acasă la părinți pentru a-și proteja copilul. Ariana Kechei a venit pe lume în 2015. De atunci, Joan spune că aleargă pentru fetița ei.
„Kechei înseamnă stea în dialectul Kalenjin. De când s-a născut, ea îmi luminează calea. Pentru ea am încercat să devin un om mai bun și m-am străduit să reușesc în viață. Părinții mei au făcut tot ce-au putut pentru mine, dar posibilitățile lor au fost limitate. Așa că eu mi-am propus să-i ofer Arianei ceea ce eu n-am avut. Vreau să fie o fată modernă, educată, puternică și să vadă lumea întreagă, să o înțeleagă", a mărturisit Joan.
„Vrem ca femeile să poată vorbi și să fie auzite în societate”
„Am adunat mai multe sportive în jurul acestei idei și scopul nostru e să ne asigurăm că femeile pot vorbi și vor fi auzite în societate. Ne dorim ca multe dintre femei să înțeleagă că au drepturi, pentru că nu le cunosc și nu și le exercită. Demersul nostru sper să le aducă un plus de siguranță, pentru că trăim într-o societate în care violența e o normalitate. Iar asta trebuie să se sfârșească”.
„Sportul mi-a schimbat viața, călătoresc, văd, cunosc, învăț, înțeleg, a schimbat viața familiei mele și a fiicei mele. Și știu că povestea mea va schimba și alte vieți. În Kenya și în România. Vreau să învăț cât mai bine limba, vreau să inspir copiii de aici, să le dau mai departe povestea mea și să îi determin să creadă mai mult în ei și în alegerile lor"
„Mă voi pregăti pentru alte câteva curse pe șosea, dintre care una în toamnă, sper că în România. Pe final de an urmează încă un maraton. Am o mare sete de rezultate. Vreau să dobor cât mai multe recorduri ale României și să aduc țara din nou în elita atletismului, acolo unde au plasat-o mai demult sportive precum Constantina Diță sau Lidia Șimon"
S-a antrenat pe ascuns
Joan Chelimo s-a apucat de alergat la 14 ani. Era singura adolescentă din satul ei care visa să devină atletă, fapt care trecea drept o bizarerie, într-o comunitate în care tinerele erau îndrumate să se mărite cât mai repede și cât mai profitabil. Astfel, se trezea cu noaptea în cap ca să nu fie văzută de nimeni.
O colegă de la școală activa la un club de atletism și-i furniza informații despre programul de pregătire, pe care Joan îl adapta după propriile posibilități. Fiind cel mai mare copil al familiei, avea obligația să ajute și la treburile gospodăriei. Căra zilnic bidoane cu 20 de litri pline cu apă de la râul aflat la câțiva kilometri de sat. Le prindea în cârcă cu ajutorul unor funii pentru a le putea transporta mai ușor.
„E greu de imaginat ce mult înseamnă pentru un copil kenyan pantofii”
Joan Chelimo a oferit într-un interviu pentru PressOne detalii din copilăria ei. A mărturisit că mulți dintre atleții kenyeni au depășit aceleași obstacole și a explicat obsesia acestora pentru pantofii de alergare.
„Majoritatea mergea la școală în picioarele goale. Îi invidiam teribil pe cei mai bogați care aveau cu ce să se încalțe. Pentru mine rămâne ca o traumă amintirea momentelor când trebuia să merg la baie la școală și condițiile de igienă nu erau chiar ideale, îmi era efectiv groază că trebuie să intru acolo desculță! Pentru mulți e greu să-și imagineze ce mult înseamnă pentru un copil kenyan pantofii. Poate și de aceea, mai toți atleții kenyeni sunt cumva obsedați de încălțările sportive. Cu cât mai multe și mai frumoase, cu atât mai bine", a povestit Joan.
Meringor s-a impus la Los Angeles
Odată cu Joan, au dobândit cetățenia română și alte două atlete pregătite în Kenya de antrenorul Carol Șanta. Este vorba de Stella Jepkosgei Rutto și Delvine Meringor. Aceasta din urmă a reușit și ea o performanță notabilă în acest sezon, câștigând Maratonul de la Los Angeles după ce a oprit cronometrul la 2h25:03.
Sportiva s-a aflat la doar al doilea maraton alergat în carieră. Ambele sunt legitimate la Clubul Sportiv Steaua și vor să reprezinte România la Jocurile Olimpice. Reprezentanții atletelor vor să reducă timpul de așteptare impus de federația internațională, printr-un apel la TAS, astfel încât cele trei sportive să poată participa la Mondialul de la Budapesta, competiție ce va avea loc în 2023.
{{text}}