Frații Costel Pană (54 de ani) și Marian Pană (52 de ani) au jucat împreună la Dinamo și au câștigat titlul în 1992. Cei doi foști internaționali români au povestit în direct drama copilăriei lor: moartea subită a tatălui și impactul asupra vieții lor.
În toamna lui 1976, viitorii fotbaliști Costel și Marian Pană erau doi copii fără griji din Moreni, un orășel industrial din Republica Socialistă România. Despărțiți de o diferență de vârstă de doar un an jumătate, școlarii Pană își ocupau timpul cu fotbalul.
Povestește Costel Pană: „Mai talentat am fost eu, am muncit și mai mult. Am avut noroc la Moreni cu un fost jucător al echipei mari, Fane. M-a ajutat foarte mult. Ne-a spus în cartier: «Bă, băieți, v-am văzut la antrenament. Dacă vreți să ajungeți la un nivel înalt trebuie să lucrați și fizic, nu doar cu mingea».
Mergea cu noi pe dealul de lângă stadion. Făceam alergări lansare în pantă. Nu știam ce înseamnă “lansat”. Lansat era o alergare mai ușoară, trei pe patru. Ne-a pus la treabă. La 10 ani, alergam șapte kilometri dus, o scurtă pauză, apoi șapte kilometri întors. Zi de zi. Lui Marian îi era mai greu”.
478 de meciuriîn prima ligă au împreună frații Costel (269) și Marian Pană (209). Costel a marcat 45 de goluri, Marian doar 21
„Aveam 9 ani când tata a murit în somn. Muncea enorm”
Pe 10 octombrie 1976, într-o noaptea, viața liniștită familiei Pană s-a zdruncinat brusc.
„Aveam 9 ani când tata a murit în somn. Avea 43 de ani, era șofer pe Tatra, muncea enorm. Aveam tot ce ne trebuie. A făcut infarct. Era bolnav cu inima. La doi ani după ce a murit, mama a primit scrisoare acasă de la un spital unde fusese el internat și eram anunțați că i s-a găsit loc pentru a fi operat. Și tata era mort de doi ani”, și-a amintit Costel, fratele mai mare.
Marian Pană spune că își amintește perfect ziua respectivă: „Aveam șapte ani jumătate. Țin minte ziua aia ca acum. Mama ne-a zis să coborâm în fața blocului. Ne-am jucat acolo cu copii, le-am povestit. Știu tot. A fost un moment greu”.
Rămași fără tată, cei doi viitori fotbaliști au fost crescuți de mamă, bucătăreasa la uzina care ținea echipa de fotbal, Automecanica.
„Mama a încercat să ne crească așa cum a putut și a putut bine. Punea bani deoparte când lua banii și ne lua teniși, treninguri. Nu rezistau de la o lună la alta. Ne-a fost greu, dar noi ne-am crescut cumva unul pe altul. Am fost cuminți, am ascultat. Când mai făceam câte o boacănă, ne era rușine să ne uităm în ochii mamei noastre. Am răzbit”, spune Marian Pană.
Costel Pană și Marian Pană au vorbit în direct la GSP Live despre tatăl lor, GheorgheFratele lui îl completează: “Mama a avut strictul necesar să ne dea. Aveam buget restrâns. Nu puteam avea și bicicletă și teniși și trening pentru fotbal. Ne punea să alegem”.
A sărit în apărarea fratelui în meci direct
Peste fix 10 ani de la acest moment dramatic, cei doi frați Pană debutau în prima ligă pentru Flacăra Moreni, echipa-satelit a lui Dinamo. Costel a jucat primul meci în Divizia A în august, Marian, trei luni mai târziu. După Revoluție, cei doi aveau să fie colegi din nou, la Dinamo.
Marian Pană are, însă, o amintire dintr-o partidă în care l-a avut adversar direct pe fratele său:
„Eram împrumutat la FC Argeș și în retur am jucat în Ștefan cel Mare cu Dinamo. Eu eram fundaș stânga, mijlocaș dreapta la Dinamo era frati-miu. Marian Bondrea îmi zice: «Mariane, treci fundaș dreapta ca să nu te întâlnești cu fratele tău!». Am zis ok, mai jucasem acolo. Țin minte că la o fază a venit Mateuț, mi-a făcut presing, am dat mingea pe bandă și am plecat. A venit Sburlea și când mi-a tras una s-a auzit o bubuitură foarte tare. Mi-a spart apărătoarea din plastic. Am căzut lângă bancă.
Costel a crezut că mi-a rupt piciorul. Toți au crezut asta pentru că nimeni nu avea curaj să vină la mine. Nici măcar doctorul de la FC Argeș. Cum stătea culcat, mi-am tras jambierul și a început să cadă plastic din apărătoare.
Costel a avut o reacție incredibilă. Mai avea puțin și-l lua la bătaie pe Sburlea, deși erau colegi. A venit și Prunea, a zis ceva. Costel era în stare să-i omoare pe toți atunci”.
Cea mai mare performanță din carierele celor doi frați Pană rămâne titlul de campion cu Dinamo, după un sezon fără înfrângere. După retragere, au intrat în antrenorat, iar acum amândoi lucrează în străinătate: Costel e director tehnic la copii și juniori pentru clubul saudit din liga secundă Khaleej, iar Marian antrenează copii la clubul austriac de liga a treia, VfB Hohenems.
{{text}}