Înfrângerea Simonei Halep în fața americancei Danielle Collins accentuează impresia de criză. Și prevestește un final abrupt al colaborării cu Patrick Mouratoglou
„Cântec, joc și voie bună”, titlul articolului succesiv victoriei Simonei Halep în fața americancei Coco Gauff din „optimile” turneului de la Madrid nu era o odă dedicată „noii” Simone și colaborării ei vesele cu Patrick Mouratoglou. Unii, nu știu cât de mulți, asta au înțeles. Era, de fapt, un avertisment. Un îndemn la calm.
Scurtele ofensatoare
Avertismentul s-a transformat repede în realitate neplăcută. După ce zburdase în toate meciurile dinainte, jucând ofensiv, curajos și etalând un serviciu sensibil îmbunătățit, înfrângerea în fața tunisiencei Ons Jabeur a stins brusc valul entuziasmului. Și noile veleități.
Noua Simona redevenise vechea Simona, iar abundența scurtelor executate cu o lejeritate aproape ofensatoate de Jabeur păreau o provocare. Vechea Simona nu era totuși acea Simona care câștigase două turnee de Grand Slam și fusese liderul clasamentului mondial timp de 64 de săptămâni. Era o versiune citită și învățată pe de rost de adversare.
În teorie
După Madrid, caravana s-a mutat la Roma. Victorie de serviciu în primul tur contra franțuzoaicei Alize Cornet. Aștepta apoi, la rând, Danielle Collins, în prezent jucătoare de Top 10.
Americana celebră pentru că și-a dedicat primii ani ai tinereții studiilor universitare este adepta unui stil ofensiv împins la extrem. Inclusiv cu prețul unei cantități uriașe de greșeli neforțate. Asta însemna că, în teorie, Collins era o adversară convenabilă pentru Simona. În teorie.
Sinteza prăbușirii
Întunecarea lui Patrick Mouratoglou surprinsă de camerele TV la scorul de 0-4 în setul al doilea al meciului cu Danielle Collins este o sinteză a prăbușirii progresive a jocului Simonei. 6-7, 3-6.
Mereu în defensivă, alergată stânga, dreapta, surprinsă de forța loviturilor favoritei numărul 7 de la Forro Italico, Halep a fost iar victima unor scurte, armă atipică lui Collins, execuții care accentuau senzația de inferioritate. Tehnică și, mai neplăcut, fizică.
Impasul dinaintea despărțirii
Cântecul, jocul, voia bună și flotările executate de echipa tehnică, inclusiv de Mouratoglou au rămas undeva în urmă. Pare să fi trecut un secol de atunci. A spune că Simona traversează o perioadă grea este deja o banalitate. Când va depăși criza, dacă o va depăși, cum o va depăși nu știu nici Mouratoglou, nici ea. Noi, suporterii ei, nici atât.
Colaborarea cu unul dintre cel mai bine cotați antrenori pare în impas înainte să fi devenit o minimă rutină rodnică. Ambițioasă, mereu dispusă la efort, dar de la un punct încolo necooperantă, Halep a acceptat două tipuri de antrenori. Executanți/aplaudaci sau diplomați vag toleranți.
Mouratoglou nu intră în niciuna dintre categorii. Asta știți ce înseamnă. Și e păcat. Mai mult pentru ea.
{{text}}