Demnitatea recâștigată a Craiovei

Duminică, ora 19:30. Stadionul Ion Oblemenco este plin ochi iar atmosfera pare irespirabilă, cum de foarte puține ori am văzut în acest sezon în Liga 1. Aspirațiile sunt mari. Universitatea este gata să se ia la trântă cu FCSB, în primul dintre cele două meciuri cruciale ale unei săptămâni infernale. 

Joi, ora 21:30. Stadionul Ion Oblemenco este pe golite. Oamenii care până în urmă cu câteva zile visaseră frumos, sunt acum storși de energie, nervoși și cumplit de dezamăgiți de echipa lor, care a pierdut și meciul orgoliilor de duminică, dar și returul semifinalei cu Sepsi. A mai luat și Bancu roșu. Europa fotbalistică pare brusc foarte îndepărtată.

Și totuși Univeristatea Craiova a recâștigat ceva neprețuit în aceaste câteva zile care par groaznice, propria demnitate, oferind totodată o fărâmă de credibilitate și fotbalului nostru. 

Mihai Rotaru dinamitase orice reper moral al clubului în momentul în care, la finalul sezonului 2016-17, a ales să transforme meciul propriei echipe contra Viitorului, într-un simulacru. I-a dat o lecție atunci lui Gigi Becali, pe care probabil că patronul FCSB-ului o merita, dar a și declanșat o serie de evenimente ce aveau să strice nu doar acel play-off, ci și cele care au urmat. 

Răzbunarea lui Becali nu s-a lăsat așteptată, iar câțiva ani mai târziu, exact când Craiovei îi frigea buza mai rău, FCSB s-a dat la o parte tocmai într-un meci decisiv cu CFR Cluj, înlesnind ardelenilor câștigarea unui nou titlu. Și dacă acestea ar fi fost singurele partide dubioase și dăunătoare încrederii oamenilor în onestitatea Ligii 1, din ultimii ani...

Ei bine, Craiovei i-ar fi fost la îndemână să își bată joc și de acest final de sezon. Acum chiar avea o justificare, Cupa fiind unicul trofeu pe care îl mai putea cuceri. Oare Laurențiu Reghecampf nu ar fi putut trimite duminică seară un mix de titulari și rezerve contra FCSB-ului? Sau chiar să o facă lată și să folosească doar rezerve. 

Cine știe, poate că acum ar fi fost în finala contra Voluntariului. Craiova însă a ales calea grea, calea onestă și a pierdut tot. Tot, mai puțin demintatea. Pe aia a redobândit-o!