De ce eșuează Universitatea

Este o întrebare la care doar conducătorii pot răspunde, dar ca-n glumele din Oltenia, să nu uităm că Știința e singura echipă cu 3 obiective, Cupa, campionatul și evitarea retrogradării.

Mihai Rotaru se apropie de un deceniu de când investește la Craiova și orice fan al fotbalului, care n-a văzut prea multe meciuri de-ale Universității, poate spune că este cea mai bună perioadă din istoria ultimilor 30 de ani.

Doar că prea puțin pentru fotbalul românesc, prea puține realizări la ce condiții sunt la Craiova acum, nu mai vorbim de public, care a fost de nota 10 în toată istoria, sub orice patron. Chiar și atunci când a ținut stadionul cu FC Național, că „mercenarii” plecau la Dinamo după acel meci de tristă amintire, din 2002.

Excavatoriștii de lângă Rotaru

Am crescut la Craiova, am scris 10 ani despre Universitatea, țin minte că aveam la un moment dat 8 ani în care nu pierdusem nici măcar un meci amical. I-am prins cam pe toți, cu Nețoiu, Dinel și Mititelu, cu toate legendele, până când s-a ales praful de echipă. Chiar dacă a renăscut precum pasărea Phoenix, vă veți întreba tot timpul: „Dar ce naiba e la Craiova, de ce nu se câștigă titlul?”.

Pentru că în toți anii, de când știu eu, pe lângă patroni, indiferent de nume, au apărut fel și fel de excavatoriști și de macaragii. Sunt și din fotbal, și din presă, de prin toate domeniile. Când vorbesc ei despre Craiova și dacă sunt întrerupți de alt subiect, evident că vor răspunde și acolo. E ca-n povestea cu Sucă și ouăle, povestită de Nea Mărin.

Excavatoriștii și macaragiii știu să toarne otravă în orice ureche, s-au pliat de-a lungul anilor pe orice tip de patron, iar Rotaru s-a oltenizat 100%. Deși era discret la început, acum vorbește în presă mai des decât o făceau urmașii de tristă amintire.

Și astea vin tot de la excavatoriștii de lângă el. La nivel de lot, tot din cauza macaragiilor au ajuns și unii să se creadă mega fotbaliști, să prindă meciuri de națională, într-o criză totală a fotbalului românesc.

Acum, sincer, credeți că Știința poate să ia vreodată titlul cu Bancu, Vătăjelu și Mateiu?

Suntem cei mai bun dintre români...

O scandare a fanilor din peluză sună cam așa: „Suntem cei mai buni dintre români, suntem olteni!”. Cam asta face și Mihai Rotaru în discursul său din massmedia. Am văzut interviul de la emisiunea lui Ovidiu Ioanițoaia, îl ascult la toate TV-urile de sport, în special la Digi Sport, și sună fix cu al urmașilor: că noi suntem Craiova, că public, că resurse, că orașul respiră fotbal, că îi batem pe toți, că nu ar trebui să avem vreun adversar.

Și la final se trezește că a investit enorm în agricultură, dar vecinii, cu îngrășăminte mai ieftine și nu foarte calitative, au obținut o recoltă de 2 sau de 3 ori mai bogată, asta că tot investește domnul Rotaru afaceri în domeniu. 

Este același discurs pe care îl auzim din 1991, iar aici trebuie să lucreze Mihai Rotaru, să redevină discret, să îi lase pe specialiști să vorbească, mai ales că și-a apropiat legendele și orice spune Sorin Cîrțu se înmulțește cu 10 ca valoare, dar să scape de excavatoriști.

Știe și el foarte bine cine sunt, iar dacă nu știe, să-i întrebe pe alde Nețoiu, Staicu și Mititelu, că poate le-a uitat numele. Altfel, riscă să se sature și să ajungă în același loc unde a eșuat tot timpul Craiova, să-și propună Cupa și campionatul, dar să-și îndeplinească al treilea obiectiv, evitarea retrogradării.