Nu Voluntari și Avram sunt vinovați, ci oamenii sistemului!

Voluntari - FCSB s-a terminat 2-2 și oaspeții, care au fost, de fapt, gazdele jocului, pot pierde, atenție!, șansele de a disputa ultima etapă cu titlul pe masă, în niciun caz „nu au pierdut deja titlul”, așa cum tot anunță unii de aseară.

Ce ne-a arătat, ce ne-a învățat și ce a scos la lumină meciul de pe Arena Națională?

De când e delict să nu te predai în fotbal?

În primul rând, că Voluntari a jucat. Ce înseamnă „a juca”? Înseamnă esența acestui sport. Ideea de competiție, de a merge/uita la un meci și să nu trăiești cu impresia că știi dinainte cine va câștiga. Voluntari n-a menajat jucători în perspectiva Cupei, de joi. 

A fost alegerea lui Ciobotariu și a celor de acolo de a se prezenta în fața FCSB-ului altfel decât ca niște victime colaterale în războiul pentru titlu. E ceva greșit? A comis vreun delict trupa ilfoveană? Nu, a procedat așa cum e normal să fie, doar că acum e arătată cu degetul că și-a dorit să nu piardă acest joc.

Ce a făcut Voluntari e sănătos pentru fotbal

I se aduc și acuzații. În primul rând, că a jucat pe prime din partea CFR-ului. Dacă așa au stat lucrurile, motivarea pe axa Cluj-Voluntari ar fi caz penal, dar efectul moral și sportiv al unei astfel de acțiuni a constat în faptul că jucătorii au fost interesați să joace și să nu se dea la o parte. Ceea ce e un lucru sănătos pentru fotbal, pentru acest campionat care a trăit prea mult din blaturi și din mizerii pe vremea răposatului Jean Pădureanu și a altora ca ei.

În urmă cu 7 ani, Ciobotariu a trăit pe pielea lui ce înseamnă să crezi că adversarul va avea bunăvoință și că cel din fața ta se va da la o parte doar fiindcă tu ai neapărată nevoie de victorie, iar oponentul nu se mai luptă pentru nimic.

Drama lui Ciobi din meciul ASA Tg. Mureș - Oțelul 1-2, din ultima etapă a sezonului 2014-2015, când gălățenii erau matematic retrogradați, dar i-au făcut un imens favor FCSB-ului, e infinit mai mare decât ce suportă FCSB acum. 

Și atunci, ca și acum, au existat informații, acuzații, că echipa care nu s-a lăsat învinsă ar fi fost motivată din exterior. Și ajungem, iarăși, la esența fotbalului: nu s-a dat la o parte nici Oțelul, atunci, dar nici Voluntari, acum. Ceea ce e cum trebuie să fie.

Atunci, pentru FCSB a fost bine. Acum, e bine pentru CFR, dar în ambele cazuri a fost foarte bine pentru fotbal. Când începi și acuzi un adversar, îl întrebi de ce a tras de timp atunci când nu era condus și nu înțelegi de ce e fericit că n-a pierdut, atunci înseamnă că nu mai ești obiectiv și subiectivismul acoperă orice urmă de rațiune.

Avram a greșit, dar e diferență între eroare și premeditare

Concluzia e una singură: Voluntari nu trebuie arătată cu degetul, sub nicio formă. Trebuie aplaudată că n-a îngenuncheat. Să joci corect e mare lucru într-o țară în care aproape totul se face pe sub masă, în culise, pe blat. Indiferent care a fost scopul ilfovenilor sâmbătă, poziția lor e de apreciat.

Ajungem și la arbitraj. Fiindcă golul de 2-2 e dintr-o fază la care trebuia semnalizat ofsaid. Asistentul Avram n-a făcut-o, însă faza nu e deloc simplă. Da, e ofsaid, dar nu, nu e o eroare din ADN-ul unor arbitri de tristă amintire, care veneau cu temele făcute. E o eroare, nu e o premeditare, ceea ce e o diferență imensă. 

Nu poate fi acuzat Valentin Avram că a fost rău intenționat, din moment ce faza se petrece aproape de minutul 90! Cei care făceau jocurile în arbitrajul de pe vremea Cooperativei aveau grijă ca în minutul 90 lucrurile să fie deja pregătite pentru „masa, dansul și plicul” care urmau.

Dar, da, e o eroare de arbitraj și ea s-ar putea să fie decisivă în lupta pentru titlu. Nu, „nu se dă credit atacului”, așa cum susține Cristi Balaj. La ofsaid e ca în povestea cu femeia însărcinată, care nu poate fi doar puțin gravidă. E sau nu e ofsaid! Și la golul de 2-2 a fost ofsaid! Punct!

FRF și LPF, responsabile pentru vicierea titlului

Iar pentru că golul n-a fost anulat nu e atât de mult vinovat Avram, altfel nu asistent de mare calitate, ci oamenii care conduc fotbalul românesc. Ei, da, pentru că i-a durut în cot în toți acești ani de protejarea competiției, a echipelor, a jucătorilor, a arbitrilor și a imaginii acestui produs. N-au făcut nimic pentru a introduce VAR. Au stat și au împărțit funcțiile și banii, în vreme ce arbitrajul video a rămas un sistem inaccesibil. Dar atât de necesar într-un fotbal care, iată, exemplul de sâmbătă seara, ajunge să producă faze greu de detectat chiar și de un asistent care e în acest moment între primii 3 din România.

Dacă acest gol va decide campioana, atunci cei de la FRF și LPF ar trebui să-l aibă pe conștiință. Însă în fața unor mandate noi, proaspăt câștigate, daunele suportate de fotbalul pe care îl păstoresc vor trece neobservate. Fiindcă interesul propriu e întotdeauna cel mai important, nu contează că dacă ar fi existat VAR, România ar fi putut avea, poate, o altă campioană.

Pandele cheamă DNA-ul! Și dacă va veni?

În final ajungem și la insinuările, de fapt, chiar acuzele directe, lansate de Gigi Becali către finul său Pandele. Primarul Voluntariului, deci patron de oraș și de echipă de fotbal. „M-a trădat finul meu pentru banii CFR-ului”. Pandele a replicat, pe un ton de Vatican, că „onoarea e cea mai mare avere pe care o las celor 5 băieți ai mei. Rog instituțiile statului abilitate să înceapă imediat o anchetă dacă ceea ce a spus Gigi Becali e adevărat”.

Instituțiile statului încep anchete, de regulă, atunci când oamenii nu mai sunt ai statului. E o tradiție proastă a acestui sistem care activează în România. Iar în momentul de față, atât primarul Voluntariului, cât și PSD-ul sunt, de fapt, statul. Poate chiar deasupra lui. Așa că nu se va sesiza nicio instituție.

Cât privește onoarea, te bufnește râsul și alta nu atunci când auzi politicieni invocând așa ceva. Pandele să aibă grijă, chiar la el în oraș e cineva care s-a crezut la fel de intangibil atunci când făcea jocurile în fotbal și țipa în gura mare „Să vină DNA-ul!”.

Și a venit!