Echipa lui Bergodi a câștigat finala Cupei României cu 2-1 în fața unui adversar care și-a consumat ambiția cu FCSB. Ca să vezi
Sepsi, o echipă cu suporteri reali și vocali. Voluntari, o echipă cu niște cetățeni transportați cu autocarul din Sectorul Agricol Ilfov în Grant. 30 la număr. Autocare, nu suporteri.
Sepsi, o echipă vie, ofensivă, care știe ce vrea. Voluntariul nu se știe ce vrea. Când a știut ce vrea, Voluntariul a încurcat FCSB-ul, ceea ce pentru curățenia fotbalului este minunat. Ce să vezi?, la finala Cupei li s-a mai topit aplombul.
Emoționant
Poate erau obosiți. Gabi Tamaș sigur nu avea de ce să resimtă efortul. El ieșise accidentat în minutul 2 al partidei cu FCSB. Dar uite că fundașul veteran a revenit miraculos după mai puțin de 5 zile. Emoționant!
Să ne concentrăm totuși asupra jucătorilor lui Bergodi. Echipa italianului arată din ce în ce mai bine. Pasele curg frumos, Aganovici și Eder Gonzalez sunt stăpânii mijlocului terenului, Bărbuț zburdă nestingherit pe dreapta, Andres Dumitrescu și Ștefănescu îi chinuie teribil pe Denis Ciobotariu și pe Ricardinho.
Opriți-i pe Droppa și pe Rață!
Voluntarii lui Ciobotariu senior au răspuns cu pasele lungi și fără țintă ale lui Tamaș, cu neputința de a închega un atac care să îl pună în situație favorabilă pe bătrânul Nemec ori cu neatenția portarului Mihai Popa de la primul gol al lui Ștefănescu. În lipsă de idei, Droppa și Rață au contribuit la spectacol cu faulturi rudimentare și nedemne. Aceasta este echipa care producea marea surpriză contra FCSB-ului?
Seara lui Ștefănescu
Cristiano Bergodi a pregătit mai bine meciul. Cu mai mult curaj. Liviu Ciobotariu e greu de spus ce a pregătit. Poate ceva care ar fi trebuit să semene cu realismul cinic al CFR-ului, fără să aibă la dispoziție lotul lui Dan Petrescu. Ocazia lui Nemec din ultimele minute a oferit o variantă a ceea ce putea fi partida dacă Voluntari ieșea din carapacea mediocrității. Omul finalei a fost de departe Marius Ștefănescu, autorul celor două goluri din prima repriză. Reușite care au și semnat victoria formației din Sfântu Gheorghe. Golul al doilea a fost de o frumusețe autentică, ca o operă de artă pe care este păcat să o privim ca pe un traforaj.
Sigur că o seară de grație nu definește un fotbalist, dar pentru Ștefănescu s-ar putea să fi contat că Edi Iordănescu a fost în tribună.
{{text}}