De ce merită să retrogradeze Dinamo

Dispariția din Liga 1 ar fi o premieră în istoria lui Dinamo, dar și o consecință logică pentru situația în care a ajuns să se complacă acest mare club din România: foștii ultrași se cred manageri, fanii susțin echipa doar pe Facebook și internet, nu și pe stadion, iar salvatorul din umbră se pretinde Nicolae Badea, sub al cărui management se ajunsese în urmă cu 10 ani la o datorie istorică, de aproape 17 milioane de euro

Dinamo mai are 90 de minute de suferință. Sau poate 120 de minute. După care va afla dacă bifează cea mai neagră pagină din istoria ei sau va sărbători pe garduri o rușinoasă evitare a retrogradării. 

Nici nu știi ce ar fi mai penibil și mai jenant pentru un club care acum aproape 40 de ani disputa împotriva lui Liverpool o semifinală de Cupa Campionilor: să ajungă în Liga 2, scoasă la baraj de o echipă de liga secundă, sau să se bucure ca la câștigarea unui titlu de faptul că va termina pe locul 14,5 în Liga 1!

Doar tradiția mai ține cu Dinamo

Dacă va reuși să rămână pe prima scenă, va însemna că își va prelungi boala și, implicit, suferința. De vindecat, sigur nu o va face. Dacă va retrograda, atunci va ajunge unde merită să ajungă. Dinamo în Liga 2 ar fi deznodământul firesc pentru aspectul hidos pe care trupa din Ștefan cel Mare îl are de ceva vreme și, mai ales, pentru cel pe care l-a afișat pe parcursul actualului sezon. 

Sunt atât de multe argumente pentru care Dinamo merită să pice încât aproape că nici n-ai ce să mă mai treci în dreptul „de ce ar trebui să evite Liga 2”. În afara faptului că e un club cu o tradiție imensă, alt alibi nu poate funcționa pentru ca echipa să joace și în sezonul următor pe prima scenă. Fiindcă faptele petrecute în acest sezon susțin cu totul și cu totul altceva.

Programul DDB nu poate ține loc de patroni, investitori, manageri

E inflație de motive antisalvare. În primul rând, faptul că Dinamo a crezut că poate sfida orice logică a modului în care se conduce un club de fotbal. Când foștii ultrași ajung să devină patroni, președinți, manageri, directori sportivi, team-manageri și orice altceva în loc de simpli fani, atunci acea echipă nu mai poate avea nicio șansă. 

Până la Dinamo, probabil că le-a trecut prin minte și altor cluburi din străinătate, mult mai mari și cu suporteri mult mai mulți, ideea de a merge pe acest drum. Dar până să și pună în practică așa ceva au realizat că e un proiect mort de la început. 

Programul DDB a fost lăudabil, poate fi plus valoare pentru un club, mai ales în România, dar nu poate ține loc de patron, investitori, finanțatori, de un management al unor oameni care au mai făcut business la viața lor.

O retrogradare ar fi cu atât mai dramatică, cu cât ea ar purta în mod clar ștampila propriilor suporteri. Așa ceva chiar ar fi o premieră, probabil la nivel mondial. Dar ar fi atât de sănătos pentru cei care încă visează cai verzi pe pereți și văd într-un astfel de proiect o alternativă viabilă pentru cluburile din România. 

Fiindcă orice poate fi negat de fani, dar nu și faptele acelora dintre ei care s-au crezut conducători peste noapte.

Suporteri pe internet, nu în tribune

Dacă Dinamo va ajunge în Liga 2 va fi și pentru că a bifat ceva în acest sezon ce cu greu poate fi explicat. Rulezi un program, DDB, în care susții financiar clubul, dar lași echipa fără susținere în tribună, la meciurile de pe teren propriu. Media din acest campionat e, ATENȚIE!, de 1.790 de fani! 

La acest capitol, Dinamo e abia pe locul 10, sub grupări precum Farul, Sepsi, FC Argeș și CFR și la distanță colosală de CSU Craiova, Rapid și FCSB, dar aproape la egalitate cu CS Mioveni. 

Să fii suporter pe Facebook, Instagram sau din fața monitorului și a tastaturii e cel mai la îndemână în ziua de azi. Până când cade internetul, că atunci cade practic și sprijinul pentru echipă.

Tribunele goale din Ștefan cel Mare poartă tot vinovăția fanilor și acest lucru e încă un argument că Dinamo ar merita să pice. „Faptele vorbesc mai tare decât vorbele, dar nici pe departe atât de des” e un citat din Mark Twain care caracterizează perfect relația suporteri-club în Ștefan cel Mare.

Nicolae Badea: prezentul e umbra trecutului

Și tot un argument e și faptul că Dinamo și-a legat, voit sau nu, numele în 2021-2022 de un personaj pe care l-a mai avut în curte și al cărui management a fost atât de defectuos încât la finalul anului 2012, atunci când se pregătea transferul de putere către Ionuț Negoiță, Dinamo avea, conform raportului oficial, o datorie colosală, de aproape 17 milioane de euro! 

Să crezi că Nicolae Badea poate fi salvator acum, după ce în trecut clubul avea pierderi imense și datorii istorice cu el în management, asta chiar e o dovadă că Dinamo a căutat cu orice preț retrogradarea.

Apropo de Nicolae Badea. În toamna lui 2019, scriam un comentariu-analiză în care explicam, cu cifre oficiale, de ce ultimii 3 ani cu el în fruntea lui Dinamo, 2010-2012, au fost dezastruoși față de ultimii 3 ani, de la acel moment, cu Negoiță patron (2016-2018). 

Badea s-a simțit lezat de cele scrise, m-a sunat și mi-a transmis că dacă nu trec pe la sediul Computerland, ca să avem o discuție și să-i demonstrez că am dreptate în ce am scris, atunci mă va da în judecată. N-am dat curs invitației și n-am trecut pe la sediul Computerland. A urmat acțiunea în instanță. Și a pierdut. În două instanțe.

Sângele lui Dinamo e la gura hienelor

Cu ultrașii manageri, în locul unor manageri fugari sau închipuiți, cu tribunele goale și cu Nicolae Badea dând târcoale clubului, ba să-l apere, să-l protejeze și să-i ofere un dineu la Pescăruș, ba să-l jupoaie de siglă și denumire, nu e de mirare că Dinamo a ajuns să-și dea ultima suflare. 

Hemoragia nu mai poate fi oprită, pulsul e din ce în ce mai mic, oglinda din fața gurii parcă nu se mai aburește.

Cândva un imens animal de pradă, cu spirit de vânător adevărat în ADN, Dinamo e astăzi aproape doar un imens cadavru. În jurul căruia stau toți cei care s-au comportat ca niște hiene, foști și actuali conducători, foști și actuali antrenori, foști și actuali jucători, dar și fanii-conducători: au hăituit clubul și l-au mușcat atât de des încât nici sânge n-a mai fost suficient cât să curgă prin toate rănile suportate. Iar moartea e inevitabilă. 

Marea dramă e că aceste hiene vor să și vorbească. Încearcă să ne spună de ce Dinamo e pe cale să nu mai existe: cine, ce, cum, unde, când .... Au răspunsuri, amenință, arată vinovații în altă parte. Și în tot acest timp, sângele „câinilor roșii” continuă să se prelingă printre canini.