Demonii unui antrenor sclipitor

Cea mai frumoasă echipă din planul doi al fotbalului european, după umila mea părere, FC Porto a sărbătorit weekendul acesta eventul: dobradinha, „dubla” campionat-Cupă. 

Titlul de campioană e al 30-lea din istorie, câștigat matematic în deplasarea de pe Da Luz, chiar în fieful rivalei Benfica. Minunata echipă a lui Sergio Conceicao a luat și Cupa duminică, a 18-a, în meciul mult mai facil cu Tondela. Tot la Lisabona, pe Jamor.

Da Luz e practic a doua noastră casă :D

Matheus Uribe, mijlocaș defensiv

Laboratorul din spatele performanței

Cel mai recent nume dintr-o listă de antrenori superinteligenți și extrem de carismatici de la Porto, printre care Jose Mourinho și Andre Villas Boas, Sergio Conceicao e de 5 ani în top și bate recorduri importante.

2 eventuriare Sergio Conceicao la Porto, fiind singurul antrenor din istoria clubului care a reușit acest lucru

Porto a terminat sezonul cu record de puncte, 91, și o singură înfrângere, în deplasare cu Braga. Nu le-a picat rău jucătorilor, care au găsit partea bună: „Dacă am fi bătut Braga, eram campioni acasă, cu Vizela. Așa, am mai așteptat un meci și am fost campioni cu Benfica, pe Da Luz”.

Fosta echipă a lui Cristi Săpunaru beneficiază și de o serie de jucători tineri, precum Fabio Vieira, Vitinha, Joao Mario și Francisco Conceicao, care simt ce înseamnă FC Porto, de un lider din generația veche, cu o experiență fabuloasă, precum Pepe, un lider din generația nouă, brazilianul Otavio, naturalizat pentru a evolua și în naționala Portugaliei, un golgeter iranian - Mehdi Taremi - și unul brazilian - Evanilson. Sunt doar câteva nume din rețeta de succes a lui Sergio Conceicao. 

Porto face deseori fotbalul să pară simplu, jucând cu însuflețire, de plăcere. Dar mașinăria din spatele acestor prestații entuziasmante e reglată fin.

Nu e o întâmplare, pentru că totul pornește de sus. Președintele Jorge Nuno Pinto da Costa a aniversat de curând 40 de ani în fruntea clubului, fiind cel mai longeviv conducător din istoria fotbalului și adunând și cele mai multe trofee.

„Religia a fost salvarea, echilibrul meu”

Dincolo de ceea ce vedem pe teren, un antrenor coleric, cum a fost și ca jucător, deseori eliminat sau terminând partidele certându-se cu arbitrii, Sergio Conceicao are o poveste impresionantă, care i-a influențat nu doar temperamentul, dar și cariera.

La 16 ani și-a pierdut tatăl într-un accident de motocicletă, la doar o zi după ce semnase contractul cu Porto. După 2 ani i-a murit și mama, care era paralizată de mai mult timp. Au rămas 8 frați care s-au descurcat foarte greu, într-o sărăcie lucie.

Tehnicianul de 47 de ani a vorbit deseori cu sinceritate despre șocurile prin care a trecut și traumele pe care acestea le-au lăsat în viața sa. A încercat să rupă cercul rănilor și dramelor și să le ofere copiilor săi o viață cât mai normală, departe cea tulbure trăită de el.

Sunt fericit pentru titlurile pe care le-am câștigat, dar simt că niciodată nu sunt la 100%. Am o latură întunecată în mine și așa voi muri. Întunericul nu va ieși niciodată de aici!

Tatăl meu era dur, rigid, cu greu îi spunea unuia dintre copiii săi că-l iubește. De-asta eu încerc să le spun mereu fiilor mei că-i iubesc



Sergio Conceicao

Sergio s-a căsătorit la 20 de ani cu Liliana și au împreună 5 băieți, iar 4 sunt fotbaliști. Probabil și al cincilea va fi, dar e încă prea mic. Dintre copii, Francisco joacă acum la Porto și poartă numărul 10. După cucerirea titlului, a urmat o îmbrățișare lungă și emoționantă cu tatăl său:

Sergio a mers la conferință în postura de campion cu o atitudine departe de a fi euforică. „Imediat după ce câștig un trofeu mă gândesc la oamenii care mi-au marcat viața și cariera, mai ales la cei care nu mai sunt aici. Părinții mei sunt zilnic în gândurile mele și în tot ceea ce realizez în viața mea”, a justificat antrenorul mina preocupată.

Tristețea i-a acoperit iar chipul când s-a gândit la Coimbra, orașul său natal și echipa unde a început fotbalul. Clubul a retrogradat în a treia ligă portugheză sezonul acesta, iar în cel mai fericit moment al său, Sergio s-a gândit la Academica. Nu a uitat niciodată de unde a plecat: „Îi îmbrățișez pe toți și mă gândesc la ei. Țin mult la ei, sunt extrem de trist că au retrogradat. Dacă e nevoie de ceva, voi contribui cu mare drag, pentru a readuce echipa acolo unde merită”. Conceicao e implicat frecvent în acțiuni caritabile la Coimbra și ajută foarte mult comunitatea locală. 

În vestiar, lucrurile s-au mai schimbat. A dansat și a fumat trabuc, alături de jucători, cuprins de entuziasmul general. 

Cei de la Porto au avut grijă ca vestiarul oaspeților de pe Da Luz să arate ca și cum ar fi de fapt al gazdelor, decorat în culorile alb-albastre, cu sigla, pozele jucătorilor și sloganuri motivaționale. Sergio e maestrul detaliilor, construiește totul cu o răbdare și o atenție incredibile.

În direct pe FaceTime-ul lui Uribe a intrat Luis Diaz, care abia luase Cupa Angliei cu Liverpool și voia neapărat să trăiască și bucuria titlului cu fosta echipă. S-au bucurat intens de la distanță și alți ex-jucători, ca Ruben Neves și Goncalo Paciencia.

Taremi a sărbătorit cu steagul Iranului pe spate, ca o mantie de supererou, după ce fusese ironizat de rivala Sporting și numit „un îmblânzitor de șerpi din Persia, un adevărat farseur”. I-a redus la tăcere nu doar prin prestațiile sale și ci prin gestul de după goluri:

„Amo-te muito!”

Joao Mario și Fabio Vieira au impresionat prin dialogul de la final, chiar pe teren, demonstrând cât de unit e vestiarul lui Porto, cât de mult țin jucătorii unii la alții și ce atașați sunt de club:

„E fantastic să evoluez alături de acești fotbaliști pe care îi știu de când eram mic, să jucăm acum împreună pe aceste stadioane... E un vis devenit realitate. Vreau mult să rămân la Porto, iubesc clubul de când eram mic.

Niciodată în viața mea nu m-am gândit că Joao Mario poate fi fundaș dreapta. Prima dată când a jucat pe această poziție a zis: „Nu știu cum să fac asta”. E meritul antrenorului că a avut încredere în el, a făcut un sezon de senzație pe un post care nu e al lui. A dat totul pentru echipă. Mă uit la chipul lui, îl știu de când aveam 8 ani, am locuit și în aceeași zonă. Am venit aici de mici, ne-am format împreună. E fratele meu. [către Joao Mario] Te iubesc mult! (n.r. „Amo-te muito!”)”, a spus Fabio Vieira.

Avem o prietenie incredibilă, suntem mereu împreună, visam dintotdeauna să jucăm pe stadionul lui Porto și să câștigăm titluri. E un vis realizat pentru noi

Joao Mario, la origine extremă, reprofilat de Conceicao în fundaș dreapta

Sărbătoarea de pe Avenida dos Aliados, în centrul orașului Porto, a fost extrem de specială. Autocarul a trecut chiar pe lângă geamurile oamenilor, jucătorii au intrat pe podium având ca fond muzical melodiile lor preferate, iar Sergio Conceicao a dansat și pentru fani.

Antrenorul a fost primit de suporteri cu celebrul său cântec, „Oh Conceicao, Oh Conceicao / Oh Conceicao faz do Porto campeao” (n.r. Conceicao o face pe FC Porto campioană):

Imagini video spectaculoase, mai vechi, cu scandarea:

„E greu când și fiul meu cel mai mic (n.r. Jose, 7 ani) strigă prin casă că vrea o să vadă pe FC Porto campioană. Presiune mare!” 

Sergio Conceicao

Otavio, lider și în momentele de sărbătoare, a fost întruchiparea rivalității cu Benfica, dedicându-le rivalilor scandări ironice (nu vulgare), pentru care a fost taxat ulterior de fostul vicepreședinte al „vulturilor”, João Braz Frade: „N-ar trebui să mai fie chemat la națională. Și-a jignit colegii, niciun jucător de la Benfica n-ar mai intra în același vestiar cu el!”. La 2 zile distanță, Otavio a primit convocarea pentru meciurile din Liga Națiunilor :D

O Porto tá bonito

La final, vă las cu Vitinha și melodia pe care a intrat pe scenă la sărbătoarea de pe Aliados, „Tá Bonito” („E frumos”), o expresie simplă a bucuriei acestui sezon superb, marca Futebol Clube do Porto:

4ani trecuseră de la ultimul titlu, când a preluat-o Sergio Conceicao pe FC Porto. Acum are 3 titluri în 5 ani

2 titluriîn ultimii 11 ani a câștigat FC Porto pe Da Luz