Adrian Căvescu, avocatul FCSB, explică într-un interviu exclusiv acordat Gazetei dedesubturile celor 3 procese care vor decide cine e proprietarul mărcii și al palmaresului echipei care câștiga Cupa Campionilor în 1986.
Avocatul este optimist: „În precedentele procese, în care am pierdut, apărarea noastră a fost slabă. De această dată e altceva și vom demonstra în instanță că FCSB este Steaua”.
Avocatul FCSB e optimist în procesul cu CSA Steaua: „Acum avem șansa să recuperăm tot!”
- Domnule avocat Căvescu, lumea le-a cam pierdut șirul, câte dosare se mai află acum în derulare între FCSB și CSA Steaua?
- Sunt trei dosare pe rolul instanțelor de judecată și unul pe rolul Curții Constituționale. Primele trei sunt clasice, dar cel cu prejudiciul de 37 de milioane de euro, cerut de CSA Steaua, care se află la Tribunalul București, este deocamdată suspendat, până la judecarea celorlalte două.
Pentru că nu poți să judeci un prejudiciu până nu stabilești dacă a existat o faptă ilicită sau nu.
- E un dosar care s-a întors de la Înalta Curte de Casație și Justiție la Curtea de Apel.
- Da, fiindcă noi, FCSB, am făcut un recurs în 2017, prin care dorim două lucruri. Primul e să se constate că avem o marcă notorie neînregistrată, cu denumirea Steaua, din anul 2003, care aparține acestei echipe.
De atunci, de când Gigi Becali a a preluat-o, a folosit-o cu titlul de marcă și a ajuns notorie. De exemplu, Coca-Cola nu are nevoie să înregistreze marca, pentru că e notorie.
„CSA Steaua a înregistrat mărci cu rea-credință”
- Ce înseamnă marcă notorie?
- Aici este vorba despre o marcă verbală, Steaua, care nu mai are nevoie de un logo sau să fie înregistrată. Noi am folosit-o din 2003 până în 2017. Avem studii de piață în care se demonstrează că microbiștii asociau spontan echipa cu marca Steaua.
S-au făcut sondaje: «Care e cea mai iubită echipă de la noi, în România sau în afara țării?». Răspunsul era, majoritar, «Steaua». Păi, care Steaua, că nu exista alta în acei ani?! Asta înseamnă marcă notorie. Iar legea îți permite protecția ei, chiar dacă e neînregistrată.
- Și a doua cerere din dosar?
- Solicităm să-i decadă pe ei din portofoliul de mărci Steaua. Din 2003, când ne-au predat nouă echipa, aceasta a continuat să joace, să obțină performanțe. A folosit marca Steaua, a închiriat stadionul, a plătit inclusiv impozitele aferente acestei închirieri, că așa este la stat.
În plus, la fiecare meci, se dădeau către CSA Steaua câte 20 de bilete gratuite. Talpan știe, că a venit și el la meciurile noastre.
Dar, în același timp, ei ce făceau? Se duceau la OSIM și înregistrau alte mărci. Or, în lege scrie că dacă nu folosești 5 ani o marcă, te decade, o pierzi. Așa ajunseseră să aibă 8 mărci, multe înregistrate între 2004 și 2017. Dintre acestea, Curtea de Apel a decis să-i decadă doar în 4 din cele 8. De ce?
Pentru că 3 nu aveau vechime mai mare de 5 ani, iar pentru cea veche, din 1996, Curtea n-a mai judecat, motivând decizia din 2014 a Înaltei Curți, care doar ne anulase nouă o marcă înregistrată în 2004.
Acesta e cel mai important dosar din conflictul FCSB - CSA. Dacă noi vom câștiga, vom da timpul înapoi, am primi recunoașterea că suntem Steaua.
Am cerut și să le fie anulate mărcile de după 2004 și fiindcă au fost depuse cu rea-credință.
- De ce cu rea-credință?
- Păi, cum, tu, CSA ne-ai predat echipa, ne-ai închiriat stadionul, plăteam milioane de euro și te duci pe ascuns să mai înregistrezi alte mărci?! Au înregistrat o marcă Steaua pe toate clasificările, de la 1 la 45, nu pentru ce-i interesa pe ei, pe educație și sport, adică clasa 41. Dar ei au cerut pentru toate, ca să o blocheze.
„Legea mărcilor e greșită”
- Mai e un aspect neclar. Din documente, AFC Steaua a preluat echipa de la CSA sau a primit-o cu titlu de împrumut?
- Nu, conform Statutului AFC Steaua, la articolul 1, se preciza că preia echipa, locul în clasament, drepturile federative ale jucătorilor, istoria, trecutul glorios. Juriștii Armatei au înființat AFCE Steaua, Talpan și colegii lui au depus documentația la Tribunal.
Unde au cerut urgentarea aprobării ei, anunțând că nici nu vor face apel.
Era grabă fiindcă începea campionatul. Aveau doar două variante: să moară sau să schimbe forma de organizare ca să mai poată juca în Liga 1. Fiindcă se schimbaseră regulile fotbalului profesionist.
- Pe ce vă bazați ca să obțineți acum o altă hotărâre, favorabilă?
- De această dată nu mai e vorba de mărci înregistrate și a cui e mai veche. Acum vorbim despre mărci notorii, care nu trebuie înregistrate, dar cu condiția să fie folosite. Ale lor nu au fost folosite, evident, în perioada 2003-2017.
În 2014, ei au obținut anularea mărcii noastre înregistrate în 2004, pe motiv de rea-credință.
Și prin această anulare au obținut apoi, în alt dosar, și să nu mai putem folosi numele de «Steaua». Era o consecință fiindcă pierduserăm marca. Apărarea a fost slabă atunci. Eu am venit ulterior și am făcut recurs, în care solicităm să ne fie recunoscută marca notorie Steaua.
Pentru că marca e foarte importantă, de ea este legat și numele. Iar Înalta Curte l-a acceptat și a trimis dosarul spre rejudecare completă la Curtea de Apel.
- Și în ce stadiu e această speță?
- Deocamdată așteptăm redactarea rezoluției Înaltei Curți și fixarea unui termen de judecată la Curtea de Apel.
- Cum de se poate anula o marcă notorie?
- Fiindcă legea românească pentru mărci e greșită. În art. 3, alineatul 1, spune că o marcă notorie este recunoscută de lege, chiar dacă nu e înregistrată sau folosită. CSA, când a câștigat, în 2014, a venit cu un catalog de mărci din 1987!
Problema e că legea actuală nu respectă Convenția Europeană de la Paris, în baza căreia a fost făcută.
În Convenție, o marcă notorie este recunoscută dacă nu e înregistrată, dar dacă e folosită. La noi, nu-mi dau seama cum, s-a tradus că „o marcă notorie e recunoscută dacă nu e înregistrată sau folosită”.
Acesta e procesul pe care l-am deschis la Curtea Constituțională. Va fi unul mai lung pentru că modificarea unui articol de lege e mai dificilă.
„Palmaresul nu poate fi decât unic, nu împărțit”
- Și al treilea dosar?
- Este cel care are ca obiect palmaresul. În 2016, cei de la CSA au cerut în instanță, împotriva noastră, care eram încă FC Steaua SA, să se constate că palmaresul echipei istorice Steaua, din 1947 la zi, e al Armatei. Pregăteau terenul, voiau să-l dea noii echipe, care era doar un proiect.
Tribunalul a admis acțiunea lor. Am făcut apel și ni s-a admis în parte cererea. S-a decis că palmaresul lor e din 1947 până în 1998, din 1998 până în 2003 e la AFC Steaua, care nu mai există, iar din 2003 este al lui FCSB.
Am câștigat, dar am făcut iar recurs la Înalta Curte. Fiindcă noi considerăm că o echipă are un palmares unic. Or, noi am asigurat continuitatea acestei echipe pe teren. Pot să fie mai multe palmaresuri?!
Această echipă a jucat continuu din '47 până acum și palmaresul îi aparține ei, nu diverselor persoane juridice care l-au deținut, la un moment dat. Nu e normal că palmaresul este al acestei echipe, care n-a dispărut niciodată? CSA a cerut anularea recursului nostru, dar instanța a respins cererea.
Mai mult, a stabilit termen de judecată pentru 3 noiembrie 2022. Astfel, Înalta Curte poate să stabilească, odată pentru totdeauna, unde e palmaresul.
- Deci cam care ar fi orizontul de așteptare pentru rezolvarea definitivă a acestui litigiu care a împărțit lumea stelistă în două?
- În opinia mea, cred că lucrurile vor mai dura cel puțin 2-3 ani. Dar de această dată eu sunt extrem de optimist că vom avea câștig de cauză în toate dosarele. FCSB este continuatoarea fostei echipe, atât pe teren, cât și în documente.
Deci FCSB e Steaua! Armata a dat-o pentru că nu mai putea s-o țină, nici legal, nici financiar. Și pentru asta a încasat zeci de milioane
Luptăm în instanțe în primul rând pentru suporteri, fiindcă fără ei nu poate exista o echipă profesionistă de fotbal. Mai mult, unele asociații ale fanilor ni s-au alăturat în procesul cu palmaresul.
- Adrian Căvescu, avocat FCSB
AFC Steaua, datorii de 52 de milioane de dolari la Gigi Becali
AFC Steaua, un ONG înființat de Armată ca să preia echipa de fotbal, începuse să se împrumute cu sume foarte mari de la Becali.
Surse apropiate FCSB au dezvăluit cum s-a ajuns ca Gigi Becali să devină finanțatorul Stelei, la începutul anilor 2000. „Ministerul Apărării și CSA Steaua nu mai puteau ține echipa. Astfel că au făcut acel ONG, condus de Viorel Păunescu.
Dar acesta nu avea așa de mulți bani de investit. Salariile creșteau, cheltuielile la fel. Plus că erau datorii din urmă, precum cea de 4 milioane de dolari, la Tehnorob, pentru tribuna oficială. Așa că, după un timp, au început să se împrumute la Gigi Becali. Acesta le dădea bani fără dobândă, pe un an.
Trecea anul, Gigi cerea banii înapoi, însă Păunescu nu avea să-i dea. Atunci, Gigi a continuat să-i ajute, însă a cerut ca garanție drepturile federative ale jucătorilor. În 2003, avea toți fotbaliștii echipei, fiindcă datoriile ajunseseră cam la 52 de milioane de dolari”, susțin respectivele surse. Iar toate aceste împrumuturi se află la dosare.
CSA și-a vândut procentele tot latifundiarului din Pipera
Văzând că nu-și mai poate recupera banii, fiindcă nu voia să vândă jucătorii, Gigi Becali a propus înființarea unei societăți pe acțiuni. „El avea 52%, CSA Steaua 36%, iar restul erau persoane fizice, precum Viorel Păuinescu sau Victor Pițurcă, cu procente mai mici.
Dar și noua societate avea nevoie de bani, fiindcă echipa avea cheltuieli. Când Gigi a propus să pună toți niște bani, conform cu procentele deținute, cei de la CSA au spus că nu au. Mai mult, sunt indicii că CSA și-ar fi vândut acțiunile. I le-a dat tot lui Gigi Becali, pe multe milioane”, au adăugat aceleași surse.
DNA a dat NUP
În 2008, la 10 ani după ce echipa ajunsese la AFC Steaua, Ministerul Apărării a făcut plângere penală la DNA, împotriva acelui ONG. Ministerul considera că lotul a fost preluat fraudulos.
Parchetul a anchetat speța și doi ani mai târziu anunța că nu sunt întrunite condițiile pentru începerea urmăririi penale și că echipa a fost preluată legal de AFC Steaua, ONG-ul condus de Viorel Păunescu. Ministerul Apărării nu a atacat atunci cu apel decizia DNA.
{{text}}