Un protest cum rar vezi, al unui mare antrenor de baschet, Steve Kerr, după alt asasinat în masă la o școală din Statele Unite.
Dacă iei o listă a cazurilor de atac armat din școlile americane, doar din acest secol, în ultimii 22 de ani, ți se face rău numai citind ce s-a întâmplat. Ești la mii de kilometri distanță, despărțit de un ocean, și nu te poți opri din plâns.
E înfiorător să afli că numărul unor asemenea atacuri armate grave s-a dublat în Statele Unite între 2017 (31) și 2021 (61) și că numai anul trecut 103 oameni au pierit și alți 140 au fost răniți, potrivit unui raport FBI.
21 de victime ale unui creier pierdut într-o armă de asalt
Marți, încă un caz sfâșietor. Era încă dimineață, 11:30 (opt ore mai târziu la noi), în orășelul texan Uvalde, când un tânăr de 18 ani a pătruns în Robb Elementary School, protejat de o vestă antiglonț și ținând în mâini o pușcă semiautomată de asalt stil AR-15.
A tras, a ucis 19 copii și doi profesori, înainte să fie și el omorât, în schimbul de focuri cu poliția.
21 de vieți oprite multe prea devreme. 19 copii dispăruți. Toți plecaseră la școală și nu s-au mai întors. La școală!
În aceeași zi, un antrenor de baschet a apărut la conferință și nu a spus niciun cuvânt nici de echipa sa, nici de sportul său, chiar dacă e în plină finală de Conferință NBA.
Avea 19 ani când i-a fost ucis tatăl
Steve Kerr, 56 de ani, de 8 ori campion NBA, 5 titluri ca jucător, trei alături de Jordan și Pippen la Bulls, și trei pe banca lui Warriors, a vorbit numai despre atacul asupra școlii din Uvalde, Texas. Și rar vezi un protest atât de puternic, de pătrunzător, de tulburător, de emoționant. Două minute și 50 de secunde care îți rup sufletul.
Știa ce înseamnă suferința pierderii unui om iubit. În 1984, tatăl lui fusese asasinat la Beirut, de un militant islamist, care îl împușcase de două ori în cap în timpul războiului civil libanez. Steve avea doar 19 ani atunci...
O țară ținută ostatică de 50 de senatori
Tremurând de durere, cu lacrimi în ochi, Kerr a urlat în conferință: „Când vom face ceva? Am obosit, m-am săturat să tot vin aici pentru a oferi condoleanțe familiilor devastate. Am obosit de atâtea momente de tăcere. Ajunge!”.
E furios că la Washington sunt politicieni care se opun unei reforme a legii armelor, pentru a nu mai permite oricui să aibă acces la ele și să le folosească. A tunat împotriva senatorilor republicani și a liderului lor, Mitch McConnell, care refuză să voteze de doi ani această schimbare:
„Suntem ținuți ostatici de 50 de senatori, deși 90 la sută dintre americani vor o reformă. Pun ei propria dorință de putere înaintea vieților copiilor și bătrânilor noștri? Așa se pare”.
„Nu putem să rămânem nepăsători”
Le-a cerut compatrioților să se gândească la faptul că în locul elevilor acelei școli din Uvalde puteau fi copiii lor. Și în locul tuturor celor uciși în alte atacuri, în biserici, supermarketuri sau malluri, puteau fi rudele lor. Copii, nepoți, mamă, tată, soră sau frate: „Cum v-ați simți dacă vi s-ar întâmpla vouă astăzi?”. Le-a spus să nu tacă în fața acestor uriașe tragedii: „Nu putem să rămânem nepăsători”.
A încheiat bătând cu pumnul în masă, împotriva senatorilor care țin ostatici sute de milioane de americani: „Nu vor vota pentru că vor să-și păstreze puterea. E patetic. Nu mai suport”. Și a părăsit sala.
Numai cu asemenea voci, ca a lui Steve Kerr, se poate schimba ceva. Altfel, America va rămâne însângerată, plângându-și copiii, tinerii, bătrânii, morți ca în război, împușcați, într-o țară care e la mii de kilometri de război.
{{text}}