Invitatul special al acestei săptămâni la „Prietenii lui Ovidiu”, fostul mijlocaș Florin Lovin (40 de ani) a avut multe cuvinte de la laudă pentru fostul lui antrenor, Marius Șumudică, dar i-a și imputat o decizie pe care nu i-o poate ierta, din perioada în care cei doi au colaborat la Astra. S-a întâmplat într-un meci de la Timișoara, după sezonul în care giurgiuvenii sub comanda lui Șumi câștigaseră titlul, în 2016.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Cine a fost antrenorul la care ai ținut cel mai mult?
- Pentru mine, Marius Șumudică este antrenorul ideal pentru fotbalistul aflat pe final de carieră. Doi ani la Astra eu am făcut naveta. Stăteam în București, locuiam în Băneasa, ne antrenam la Ploiești, jucam la Giurgiu și mergeam și la Bacău. La două zile eu făceam Bacău - București - Ploiești - Giurgiu. A doua zi după meci aveam refacere, stăteam la bazin, alergare ușoară. Mie Șumudică îmi spunea: "Știu că pentru capul tău cel mai bine e să fii acasă. Nu vii la antrenament, te duci acasă, stai cu familia, faci acolo o alergare prin parc și îți revii".
- Știa să-și apropie jucătorii de el.
- Foarte puțini antrenori gândesc așa și foarte puțini au această înțelegere. Ăsta a fost marele lui talent, piatra de temelie a carierei sale, această pricepere de a vorbi cu fiecare jucător în parte. Și de a nu implementa o disciplină draconică. Am avut și foarte multe certuri cu Șumudică.
- Ca în orice familie, nu?
- Eram un grup de jucători la Astra și el a avut mare noroc. Jucătorii reprezentativi și antrenorul trebuie să fie o echipă, iar la meciul cu Steaua când am luat campionatul, i-am bătut 2-0, Șumudică a venit și ne-a spus că trebuie să stăm foarte grupați, stăm și așteptăm, nu facem nimic. Asta a fost practic pregătirea meciului. Am mers pe această idee toată săptămâna. Dar noi, jucătorii, ne-am strâns și am spus "nu"!
- Cine?
- Eu, Budescu, Alibec, Geraldo, Teixeira, eram... Am zis clar: "Hai să mergem peste ei, să facem presing, să nu le dăm încredere!". Și-am făcut asta peste antrenor, împotriva voinței sale. Văzând că lucrurile merg, după 2-3 minute, ne-a lăsat așa și fix așa am câștigat meciul. El a lăsat mereu libertate jucătorilor, pentru că pe el jucătorii l-au ridicat în multe momente.
- Spune-mi...
- O secundă! Toată lumea zicea că-i tăticul meu, dar el a fost singurul antrenor din cariera mea care m-a scos înainte de pauză! Aveam 35 de ani, la un meci cu Timișoara.
- Țin minte.
- E și un filmuleț pe TikTok, a zis la conferință că eram transpirat și d-asta m-a schimbat. E cel mai umilitor lucru să te scoată înainte de pauză! Asta după faza în care te bagă și apoi te scoate după zece minute. Să te bage în minutul 70 și să te scoată în 80 e groaznic! După meciul ăla chiar eram supărat. Ca antrenor n-aveai voie să faci așa ceva. Dacă eu aș fi antrenor și-aș avea un jucător care și-ar da cinci autogoluri, eu nu l-aș scoate. Pentru că din momentul ăla l-ai pierdut. N-ai ce explicații să-i dai. E o umilire totală!
{{text}}