Pacientul englez

Man City e campioană pentru că n-a mai știut să piardă meciul decisiv. Sistemul creat de Guardiola a evadat în ultima clipă din propriul blocaj: meciul-cheie. 

La 0-2, cu Aston Villa, în minutul 76, un vizitator austriac a apărut pe tușă, l-a văzut pe Guardiola gesticulând disperat și l-a luat pe Gundogan deoparte. De cine e vorba? De Dr. Freud și cheia care descătușează blocajele psiho-mentale.

Au urmat 3 goluri în 5 minute și reprimarea blestemată s-a risipit. City merita titlul, dar Guardiola trebuie să-și folosească buna germană pentru a descifra lecțiile marelui vienez.

În mod curios, City împarte titlul. Căci, așa cum a dovedit-o nebunia îndârjită a ultimei etape, și Premier League a câștigat Premier League. Încă o dată, Premier League s-a dovedit lipsită de rival și a lăsat mult în urmă toate campionatele reunite ale lumii. Splendoarea și măreția Premier League au fost stabilite, colectiv, de cluburi care au jucat din caracter, până la capăt. 

Aston Villa, Wolves și Crystal Palace au forțat, au amenințat și au vătămat monștrii cei mari, fără să fi fost obligate sau provocate. Niciun club din Premier League nu s-a pensionat și nu s-a resemnat cu ochii la punctaj.

Adevărat, Norwich, deja retrogradată, a fost strivită acasă, dar asta s-ar fi întâmplat, în mod natural, oricărui club european mediu, vizitat de Tottenham flămândă de puncte. Lecția finală nu e supremația internă și internațională City/Liverpool, ci profesionismul etic dominant în Premier League. 

Paradoxul e strident: un campionat de mercenari plătiți literalmente în aur se joacă, de la un cap la altul, cu un idealism deșănțat. Fără prudență, calcule și trădări.

Bogăția nu e neapărat părintele corupției și nașul aranjamentelor. Ciudat: în cazul Premier League, bogăția pare să oblige la onoare. Pacientul englez e un caz atipic și încăpățânat. Dr. Freud e rugat să explice.