Dan Petrescu, 54 de ani, s-a relaxat și el după câștigarea unui nou campionat, cu CFR Cluj, participând la podcast-ul „Da Bravo” al lui Mihai Bobonete. Printre amintirile evocate de Super-Dan au fost cele legate de Generația de Aur, din 1994, precum și de foștii săi coechipieri, cu care a făcut istorie peste ocean, în urmă cu 28 de ani.
Membru marcant al Generației de Aur, Petrescu a ratat un penalty în meciul memorabil cu Suedia, în sferturile World Cup 1994. „Eu n-am venit cu echipa, după acel meci tragic, cu Suedia, când am ratat și penalty. Am stat cu prima mea soție, care avea, are și acum un frate în America, șerif acolo, dar două săptămâni n-am ieșit din casă. Aveam sută la sută încredere că puteam să jucăm semifinala cu Brazilia. Noi atunci credeam că putem bate pe oricine, inclusiv pe Brazilia", a povestit Super-Dan.
Dan Petrescu, amintiri din orașul lui Nicolae Ceaușescu
La finalul anilor '80, Steaua București, echipa la care s-a lansat, l-a trimis împrumut la FC Olt Scornicești. Ce a putut să trăiască acolo! „«Dănuțu' meu, să nu pleci niciodată de acolo!», îmi zicea tata, Dumnezeu să-l ierte! Aduceam carne, de toate, aduceam mâncare cât pentru trei luni. Era un colet.
«Monte Carlo», adică Scornicești, era un sat, o comună, mergeam până la Slatina să jucăm. Am fost dat acolo pe timpul armatei, eu, Ilie Dumitrescu, un an fantastic, apoi m-am întors la Steaua. Aveam supersalariu, mâncare berechet. Un salariu era vreo 2.000 de lei pe lună, doar primă luam 3.000 de lei la un meci. Voiau să mă țină acolo, la FC Olt, unde erau condiții fantastice. Nu l-am cunoscut pe nea Nicu Ceaușescu, dar l-am cunoscut pe polițaiul celebru din urbe: și-a dat singur amendă! A trecut pe roșu, s-a dus la sediul Miliției, le-a zis ălora că trebuie să-și dea amendă”, a rememorat Dan Petrescu.
Alte povești cu Dan Petrescu:
Eu eram cel mai superstițios de la națională. Mai era și Dorinel Munteanu. Cel mai hazliu, pe glume, era Didi Prodan, Dumnezeu să-l ierte!. Eram un grup unit. Când presa a prins puterea, grupul nostru n-a mai fost puternic, ne-a făcut să o luăm în jos. Când presa nu scria una, alta despre noi, am fost uniți
Gică Hagi era mereu nervos, pe toată lumea, dar așa sunt geniile! A avut dreptate mare cu statuile, cu Generația de Aur. Cel mai bulănos era Adrian Ilie, la tot. Costel Gâlcă avea cel mai mare lipici la femei
Am jucat cu legende, cu campioni mondiali, Zola, Waddle, Vialli, Gullit, dar ca Hagi... Sută la sută pe primul loc, ca talent. Regele! Și când îi zic „Rege” se supără, îmi zice să nu-i mai zic așa, i-am spus că indiferent de ceea ce va întâmpla, așa va fi mereu pentru mine. Când voia nea Puiu să dea pe unul afară, Hagi eram cam singurul care-l sucea, se băga pentru colegi
În Rusia, m-am simțit iubit, fantastic. Eram Super-Dan peste tot, eram iubit, mai ales la Krasnodar. Dar și la Dinamo Moscova. Lăsam cheile de la mașină fără frică, casa deschisă, nu aveam nicio treabă! Altă lume, nu te bagă nimeni în seamă
Cei mai amuzanți de la Chelsea erau Denise Wise și Gustavo Poyet. Pe ultimul îl poreclisem „Radio Uruguay”, vorbește non-stop. Doar el vorbește, eu ascult. Îmi mixează spaniola, italiana, engleza, nu pricep de ce
Puiu Iordănescu și Emerich Ienei mi-au influențat cariera. În America, nea Puiu nici nu a luat alt fundaș dreapta, la un moment dat ajunsese să se consulte cu mine despre echipă. Nea Imi, un om extraordinar, mi-a zis: „Copile, să nu uiți niciodată că ești fundaș”, adică să-mi fac treaba pe postul meu. Și mai zicea: „Să circule mingea, ea nu obosește niciodată
Dan Petrescu, antrenor CFR Cluj
Paralela lui Dan Petrescu între „Las Fierbinți” și CFR Cluj
- Dorel - Adrian Păun
- Bobiță - Omrani
- Primarul Vasile - Dan Petrescu
- Robi, polițistul - Tomiță (Toma Rus, oficialul de securitate al clubului)
- Celentano - „Pisică” (prietenul lui Petrescu)
- Firicel - Burcă
- Geani - Bogdan Aldea (preparatorul echipei)
- Rață, taximetristul - Bălgrădean
- Brânzoi - Culio
{{text}}