După eșecul din semifinale, Man. City a pierdut și finala cu Real Madrid. Schimbarea de nume și echipament a fost inutilă.
Jucând sub titulatura Liverpool FC, cu Guardiola clonat mental în corpul lui Klopp, City a repetat eroarea de bază: a făcut fotbal de „sistem”, și-a asigurat dominația și cu ea a rămas. Real a luat restul. Adică a lăsat „sistemul” să se împăuneze și să se reproducă la nesfârșit.
Apoi, a arătat care e diferența între un comando inteligent și un automat. Real a mușcat cu o poftă deprinsă în viața de stradă. Acest instinct privat nu putea face operă fără un regizor mare. Carlo Ancelotti a citit perfect Liverpool și a decis să accepte voluntar gabaritul superior al adversarului.
Inevitabil, una din contrele Realului avea să lovească în plin. Priviți faza golului: Alexander-Arnold e, sub anestezie, perfect așezat în dispozitiv, dar nu simte, nici măcar periferic, apariția lui Vinicius care urcă lacom spre gol. Fotografia acestui moment surprinde teoria și ținuta căzute în fața jocului simplu și agresiv.
Cadrul și raporturile finalei au fost impuse de Ancelotti. Klopp a devenit brusc un antrenor stimabil, dar lipsit de înțelepciune elementară. Ancelotti și nu altcineva e cea mai vastă și discretă minte a fotbalului european.
Fără semnătură și doctrină, Ancelotti pune în teren lucruri valabile de când fotbalul. Nu e simplu. Ancelotti a sesizat, fără zarvă, că fotbalul european de club e istoria ciocnirii între Nord și Sud - cel mai adesea, între Anglia și Continent. Și că englezii sunt străini și au rău de rutina, viclenia și tehnica aplicată continentală.
În ultimele luni de Ligă a Campionilor, lecția a scos din joc Chelsea, Man City și Liverpool. Real nu e cea mai mare, dar e cea mai vie echipă a Europei, iar Ancelotti e, pur și simplu, un om cu mintea la el. Adică un antrenor care nu-și dorește să fie și un intelectual.
{{text}}