George Buricea a dus HC Dobrogea Sud Constanța pe podium la sezonul de debut ca antrenor principal, în ciuda piedicilor întâmpinate
Forțat să facă pasul către rolul de antrenor principal la doar câteva luni după ce renunțase la cariera de jucător, George Buricea a avut parte de un sezon de debut teribil.
Fostul internațional s-a confruntat cu situații neprevăzute, care au pus în dubiu visul de a ajunge din nou pe podium cu HC Dobrogea Sud Constanța. De această dată, de pe banca tehnică.
„Mi-am zis că este prea mult ghinion! Parcă o forță negativă ne tot dădea aceste probleme, dar până la urmă trebuia să le punem capăt", mărturisește antrenorul în vârstă de 42 de ani.
Cu lotul decimat
Ghinioanele au început la scurt timp după ce a preluat echipa de la Djordje Cirkovic, care a decis să plece în mod cu totul neașteptat, în plin campionat.
Lideri ai Ligii Naționale în iarnă, constănțenii și-au pierdut căpitanul, Ionuț Nistor, și coordonatorul din teren, Leon Raso, pentru restul sezonului, din cauza unor accidentări grave. Un alt șoc, interul dreapta Marko Buvinic, singurul stângaci din lot pe acest post, a decis să se retragă la doar 27 de ani.
Au strâns din dinți, au tras tare la antrenamente, dar, cu două săptămâni înainte de reluarea campionatului, jucătorii de bază au luat COVID-19.
„Au fost multe nopți nedormite, dar m-am gândit că aceasta este situația și trebuie să muncim până la capăt. Am intrat în vestiar și le-am zis din prima zi că echipa mea nu va muri niciodată în genunchi. Dăm tot ce putem pe teren, suntem serioși și la final tragem linie. Când am rămas atât de puțini, ce altă șansă aveam?", se destăinuie George Buricea.
George Buricea pe margine într-unul dintre meciurile echipei sale FOTO HC Dobrogea SudTabela buclucașă
În ciuda problemelor, „Delfinii" au făcut un meci senzațional cu Dinamo București. Și au avut victoria în mână, însă le-a scăpat printre degete. Dar nu din cauza lor. În ultimul minut, cu un gol avans, au scăpat pe contraatac și au înscris. Doar că o eroare de la masa tehnică a oprit tabela de marcaj în timpul jocului. „Și acum îmi vine să urlu când mă gândesc că cei de la tabelă au greșit", recunoaște antrenorul constănțean.
S-au ridicat de jos și au adunat succes după succes, dar colții neșansei s-au arătat din nou. Doi dintre cei mai importanți jucători, Zoran Nikolici și Irakli Chikovani, s-au accidentat înaintea turneului final al Cupei României, găzduit de Constanța.
Și au jucat incomplet refăcuți. Chiar și așa, au fost la un pas de finală. Steaua București i-a egalat la ultima fază a meciului, dintr-o aruncare de la 7 metri. Apoi au cedat în prelungiri. S-au revanșat în fața fanilor cu victorie în fața lui Minaur Baia Mare în finală mică.
La gât cu medaliile de bronz, constănțenii tot au avut un motiv de supărare. În finalul jocului, unul dintre cei mai constanți jucători, Alexandru Andrei, s-a accidentat grav, suferind o ruptură de ligamente care-l va ține departe de teren 8 luni.
Din nou bronz
Ultima etapă le-a adus șansa medaliilor de argint, dar aveau nevoie de jocul rezultatelor. Au învins la Timișoara și au ascultat în direct, de la crainicul sălii, finalul celuilalt meci care conta. Minaur a revenit pe final și a câștigat în fieful celor de la Steaua, astfel că s-au mulțumit cu ultima treaptă a podiumului.
Au sărbătorit, atâția câți mai rămaseseră, o mână de oameni, cu o horă a bucuriei în mijlocul terenului. „Dacă pentru medaliile de bronz ni s-au întâmplat atâtea, înseamnă că așa ne-a fost dat. Le-am mulțumit băieților pentru tot ce am realizat împreună. Trebuie să fiu nebun, inuman, să gândesc altfel", spune George Buricea.
Pe el, primul sezon l-a dus de la agonie la extaz. Și l-a întărit pentru o carieră pe care visează să o încununeze cu multe medalii de aur. Așa cum a făcut și ca jucător.
„Sunt fericit, dar îmi doream mai mult!"
Antrenorul constănțean le-a mulțumit jucătorilor săi pentru efortul supraomenesc depus în acest sezon
- George, cum a fost prima experiență ca antrenor principal?
- Am învățat foarte multe lucruri în aceste 8 luni, pentru că am fost pus în niște situații inedite. Și am fost nevoit să găsesc soluții. Am ce să-mi reproșez și mie. Poate uneori nu am luat cele mai bune decizii, chiar dacă variantele erau limitate. Disec totul și îmi ia foarte mult timp, dar asta este meseria mea și fac ce îmi place.
- Cât de dificil a fost să încheiați din nou pe podium?
- Am avut 9 jucători, plus cei veniți din Academie. Pur și simplu, au fost momente când nu mai aveam cu cine să joc! M-am gândit că nu merităm, nici eu, nici echipa, să ni se întâmple așa ceva. Nu mi-a fost teamă niciodată. Am zis că noi am făcut echipa, noi o ducem până la capăt. Dacă nu mă înham eu la această treabă, atunci cine?
- Ești mulțumit de ce ai realizat în acest sezon?
- Sunt fericit pentru performanțele realizate, mai ales în aceste condiții, dar îmi doream mai mult. Voiam locul 2 în campionat și finala Cupei României. Simt că le-am pierdut printre degete, oarecum nemeritat.
Încă o medalie în familie
Și fata lui George Buricea, Sara, a cucerit în acest sezon o medalie de bronz. Cu Academia de Volei Tomis Constanța, unde este colegă cu fata lui Laurențiu Toma, la CN de speranțe. În plus, a fost desemnată jucătoarea cu cel mai bun atac de la turneul final (foto, alături de Laurențiu Lică). „
În aceeași zi, am luat bronz și eu, și Sara. Dar cu o zi înainte, în meciurile decisive pentru prezența în finală, am pierdut amândoi. Eram un pic supărați, dar i-am spus că suntem abia la început. Ea este încă un copil, iar eu un antrenor la debut. Are tot timpul să ajungă acolo unde își dorește, la o echipă puternică din străinătate", a spus antrenorul constănțean
Susținut de fani
Suporterii constănțeni au fost alături de echipă de-a lungul întregului sezon, indiferent de locul ocupat în clasament.
„În perioada HCM-ului am învățat cât de important este ca suporterii să se poată identifica într-o mare măsură cu echipa, să facă parte din ceva deosebit, cu care să rezoneze emoțional. Acest proces a fost redirecționat dinspre parchet către ei. A fost primul lucru pe care l-am spus băieților când am rămas doar eu cu ei la echipă, că îmi doresc cel mai mult de la ei să facem asta. Iar acum, după 8 luni, cred că suntem pe drumul cel bun și în meciul cu Dinamo de acasă am simțit exact acest lucru".
2 medalii de bronza cucerit George Buricea la debutul pe banca tehnică, plus Supercupa României ca secund
„Este wow ce am reușit, dacă ținem cont cât au investit alte echipe! Rămâne însă un gust amar după tot ce s-a întâmplat, mai ales în privința accidentărilor" - George Buricea
{{text}}