La Dinamo toată lumea vorbește, doar glasul fostului administrator special nu se aude deloc
Doctorul Mureșan pare să se fi topit de tot, n-a mai avut nicio apariție publică dinainte de a demisiona de la Dinamo. N-a scos o silabă la cele două manșe ale barajului, deși una dintre ele s-a disputat la Cluj-Napoca, localitatea dumisale de domiciliu.
Probabil că nici n-a fost la meci, că dacă era, mare la stat cum se află, n-aveau cum să-l rateze obiectivele aparatelor foto. Sau măcar vreun telefon năstrușnic al vreunui suporter.
Avalanșă de cuvinte
După prăbușirea cu zgomot a lui Dinamo, toată lumea ține să spună câte ceva, mai concret, să adauge o pată de culoare personală unui negru imaculat. Filosofează Steliano Filip, ceea ce ne duce deja cu gândul către metafizicul absolut. Iar Mirko Ivanovski e de-a dreptul revanșard și impetuos, făcându-l praf pe Uhrin.
Nici măcar un fotbalist care ar fi concomitent Balon de Aur și Gheată de Aur n-ar avea acest discurs la adresa antrenorului său. Ivanovski nu e nici una, nici cealaltă.
A dat, vârf de atac fiind, în 27 de meciuri, 4 goluri mari și late. Cifră de stoper, în cel mai bun caz de mijlocaș defensiv. Dar să nu pierdem șirul logicii (deși e foarte greu de găsit luciditatea de a traversa momentul) și să revenim la doctorul Mureșan.
Opera de căpătâi
Dacă e ca doctorul să rămână cu ceva în istoria lui Dinamo, rămâne cu mazilirea lui Rednic înainte de Crăciun. L-a dat afară, ne amintim, pentru că Puriul (față de ce e la Dinamo nu prea mai are rost să-i zicem „Strâmbul” lui Mircea, din moment ce pare unul dintre cei mai puțin aplecați) dorea să pună pe liber 14 jucători în pauza de iarnă și să aducă alți 7-8.
Cum să faci așa ceva la un club în insolvență, când asta presupune costuri de reziliere? Și l-a executat public, printr-un comunicat semnat și asumat în nume propriu. Apoi a adus el, Iuliu Mureșan, mai mulți jucători decât dorea să aducă Rednic. De parcă n-ar mai fi fost insolvență!
Administrator judiciar, administrator special
După aceste isprăvi de luminat conducător, pe Iuliu Mureșan l-a apucat dorul de ducă. Promisiuni de demisie, amenințări cu demisia, povești despre demisie. În sprijinul rămânerii sale intervenea mereu concetățeanul său clujean, administratorul judiciar Răzvan Zăvăleanu.
„Problemele judiciare care ar fi iscate de retragere sunt neevaluabile”, declara RZ, cu vorbe meșteșugite, greu de tălmăcit de către profani. Cam aceasta e modalitatea doctă de exprimare contemporană atunci când administratorul judiciar vorbește despre administratorul special.
În Oltenia mult mai puțin prețioasă decât Transilvania de domiciliu a celor doi, se spune ceva mai simplu: „Calci pe administratori ca pe dude”.
Liniște absolută
După mai multe meciuri ale lui Dinamo de la care a lipsit și după nenumărate discuții despre demisie, Iuliu Mureșan a predat unui apropiat cheia apartamentului închiriat, s-o ducă la club, și a plecat discret, pâș-pâș, chiar înaintea barajelor cu „U” Cluj.
Moment în care neevaluabilul de mai înainte a devenit dintr-odată evaluabil. Și, în ciuda tuturor rugăminților și a încercărilor jurnaliștilor, IM n-a mai scos niciun cuvânt despre Dinamo, deși ar avea destule de spus.
Dar cum probabil că și-a propus să nu comenteze deloc pe acest subiect, ci doar să tacă, posibil că acum Iuliu Mureșan nici măcar nu tace despre Dinamo, ci despre altceva.
{{text}}