Certați cu fotbalul

De multă vreme n-am văzut echipa națională jucând așa prost ca la Podgorica. Poate de la acel 0-5 de la Madrid cu Spania, meciul de adio al selecționerului Contra. 

Dar atunci, în noiembrie 2019, a existat o oarece justificare. Anume că, la 0-1, arbitrul i-a refuzat lui Fl. Coman un penalty. Acum, după 0-2 în Muntenegru, Edi Iordănescu se poate apăra cu argumentul că l-a pierdut pe I. Cristea, fundașul urcat de el în fața stoperilor, încă din minutul 10. 

Posibil ca ieșirea lui I. Cristea să fi dereglat mecanismul gândit de Edi, scuză însă greu de acceptat. Nu știm dacă „inovația” ar fi dat roade. Cert e că aceea cu Fl. Tănase vârf fals n-a dat.

Și-apoi, nu vă supărați, Spania e cineva în fotbalul mondial, în timp ce Muntenegru, cu o populație cât Balta Albă și Titan, vreo 600.000 de locuitori, e nimeni pe lume. Inclusiv sâmbătă, când a bătut România, a arătat tot ca o echipă modestă, de pluton. Luptătoare și ambițioasă, dar atât. Fără finețuri, cu mingi lungi, risipă de energie, punct și de la capăt.

Din păcate, naționala noastră a arătat și mai rău. Sub orice critică, lamentabil. Uneori chiar jalnic. Elevii lui Iordănescu n-au tras niciun șut pe poarta adversă, nu și-au creat nicio ocazie de gol, n-au câștigat niciun duel unu la unu etc. Zero realizări!

Cu excepția lui Alibec, care a mai înviorat atacul, ceilalți jucători de câmp au părut certați cu fotbalul și n-au meritat, opinia mea, note de trecere. Ca atare, repet ce-am scris imediat după meci, că „tricolorii” n-au suferit doar o înfrângere dureroasă la debutul în noua ediție a Ligii Națiunilor, ei au trăit o adevărată rușine. Pur și simplu, s-au făcut de râs.

Deși se angajase că va schimba atmosfera la echipă și exprimarea acesteia, în sensul că va lichida boemia și fițele de la națională, iată că Edi nu s-a ținut de cuvânt. Băieții lui n-au avut idei, ce strategie, ce tactică!, dar nici dorință, parcă i-ar fi silit cineva să intre pe teren! Sigur, e prematur să judecăm, însă senzația e că riscăm să-i ducem dorul lui Rădoi.

Înaintea selecționerului, care a sugerat că nu-i el singurul vinovat de dezastrul din capitala Macedoniei, căpitanul Chiricheș s-a grăbit să-și asume eșecul. Până la un punct de înțeles în condițiile în care el a greșit la ambele goluri.

Frumoasă atitudine, nimic de zis. Bărbătească, de fair-play. Atât că, decât să-și recunoască elegant vina, ne-am fi bucurat ca Vlad să nu fi gafat! Așa, această mea culpa a lui n-ajută la nimic. E, iertați-mă, ca injecția la un picior de lemn.

La cât de inconstant s-a dovedit Chiricheș la Sassuolo, cu care a terminat la mijlocul clasamentului în Serie A, Iordănescu jr. ar trebui să se întrebe, ba chiar trebuia, dacă nu era mai indicat să-l titularizeze pe Burcă și să-l lase pe Chiricheș să se odihnească? 

La fel și pe A. Ivan, Fl. Tănase, Olaru, Mihăilă, Cicâldău, Mitriță ori Maxim, care mai degrabă au mimat că joacă. Primii 3, remarcați în Liga 1, au demonstrat încă o dată ce mare diferență e între competiția internă și cea internațională.

Cum marți e programată partida de la Zenica, împotriva Bosniei-Herțegovina, momentul vine la fix ca „tricolorii” să șteargă impresia lamentabilă de la Podgorica. Altfel spus, haideți să mai sperăm o dată! Că asta e cam tot ce ne-a rămas, vai nouă!, să sperăm înainte de meciuri și, invariabil, să ne întristăm după ele.