Astăzi, după două rușini suferite cu modestele Muntenegru și Bosnia, „unii” ne vorbesc despre ce lucruri pozitive există la națională # În trecut, aceiași „unii” cereau expulzarea lui Piți fiindcă nu ne calificaserăm dintr-o grupă cu Franța, Italia și Olanda, în care am fost la un penalty distanță de „optimi" # „Unii”, care se joacă de-a fotbalul, au avut grijă să ne lase fără un selecționer incomod, dar cu rezultate mult peste valoarea jucătorilor, pentru a face loc unora care vor să învețe să fie selecționeri abia după ce au fost numiți în funcție
Am ajuns atât de jos cu prima reprezentativă încât am auzit comentarii după eșecul din Bosnia cum că „există și lucruri bune, pozitive, am avut ocazii, am arătat atitudine și suntem în creștere după ce a fost cu Muntenegru”.
Argumentele de acest gen sunt... Nu găsesc o caracterizare decentă. Sunt penibile. Punct. Nici măcar n-ar trebui comentate sau demontate, fiindcă dacă admitem că a fost ceva bine făcut cu Bosnia, doar fiindcă n-am mai suportat rușinea istorică de la Podgorica, atunci înseamnă că ne-am pierdut total simțul ridicolului.
Eram supărați când ne băteau Robben și Van Persie la European
Dacă astăzi, după două înfrângeri cu adversare modeste, se caută bile albe într-un imens cearșaf negru, dacă se închid ochii la faptul că avem 0 (ZERO) puncte și 0 (ZERO) goluri marcate în fața unor jucători care evoluează pe la echipe precum Buducnost, Sutjetska, Eupen și CFR Cluj, atunci înseamnă că fie există interese pentru protecția celor care acum conduc FRF și naționala, fie unora li s-a spălat creierul și, implicit, memoria.
Pentru domnii care în prezent sunt mulțumiți de această națională zero barat, pentru cei care i-au lăudat și pe Contra, și pe Rădoi, e momentul să le reamintim cum s-au comportat în trecut!
Cum au acționat, ce au spus, ce au criticat și cum l-au trecut cu adevărat prin flăcările iadului, evident jurnalistic sau din postura de experți, pe Victor Pițurcă. E cazul să ne reamintim cât de criticat era Pițurcă atunci când ne califica la Europene și când i se reproșa că dintr-o grupă cu Franța, Italia și Olanda a ratat calificarea.
Probabil că pentru unii care au memoria scurtă așa ceva pare o glumă astăzi. 0-0 cu Franța, vicecampioana mondială en-titre, 1-1 cu Italia, campioana mondială en-titre, cu un penalty ratat de Mutu în final de meci.
Și da, am pierdut cu Olanda, dar care în acel duel i-a avut pe teren, printre alții, pe Robben, Van Persie, Huntelaar, Kuyt, Bouma, Heitinga, Boulahrouz.
Am terminat pe 3 și ce a urmat a fost o decapitare a lui Pițurcă. Unii mai aveau puțin și îl alungau din țară. Rataserăm calificarea dintr-o grupă peste care și Braziliei i-ar fi fost foarte greu să treacă.
Am alungat un selecționer care ne-a dus la ultimul CE
Și nu doar acel moment a fost unul în care România a tratat cu exagerare cosmică anumite critici la adresa lui Pițurcă. În calificările pentru CM din 2014, România, tot cu el pe bancă, a terminat pe 2 într-o grupă foarte grea, cu Olanda, Turcia, Ungaria, Estonia.
Am disputat barajul, pe care l-am pierdut în fața Greciei. Și iarăși a urmat o tiradă, deși Grecia a mers la acel Mondial și a jucat optimi de finală. Pentru unii n-a contat, Pițurcă trebuia masacrat, doar fiindcă, da, e un tip care n-a știu să comunice și n-a avut o relație deschisă cu mass-media. Însă rezultatele erau bune.
Chiar și calificarea la Euro 2016 îi aparține în proporție foarte mare. A făcut 7 puncte în primele 3 jocuri, cu victorii în Grecia și Finlanda, moment în care Burleanu și ai lui au făcut tot posibilul să scape de el. Și au scăpat.
A venit Iordănescu, seniorul, și a ajuns gâfâind la Euro, trăind aproape exclusiv din ce acumulase predecesorul său, fiindcă în afară de „dubla” cu Insulele Feroe, a câștigat un singur meci, cu Irlanda de Nord.
Toată România a sărbătorit atunci îndepărtarea lui Piți. „Era un tehnician învechit”, „Nu jucăm frumos”, „Degeaba ne califică la turnee finale dacă stăm și ne apărăm”, „Nu poate închide naționala pentru presă și public, nu acesta e trendul în lume”.
Acestea au fost doar câteva din reproșurile care i s-au adresat. Inclusiv de către oameni care acum sunt în FRF.
Foarte bine, Pițurcă a plecat. Și ce a urmat? Un dezastru! Am fost la Euro 2016 și într-o grupă accesibilă, incomparabilă cu cea din 2008, am terminat sub Albania. Și aceiași oameni care îl înfierau pe Pițurcă începuseră să caute argumente că, de fapt, albanezii au jucători prin campionatele de top, că noi nu mai avem la nivel important etc.
Materialul clientului a fost cam același
Au urmat Daum, Contra, Rădoi, toți veniți pe cai mari, în entuziasmul debordant al criticilor lui Pițurcă. Și am coborât tot mai mult. N-am mai bătut pe nimeni, la turnee finale n-am mai fost, iar naționala a fost tot mai slabă.
Și am ajuns cu Edi Iordănescu în cel mai jos punct. Sub Finlanda, Bosnia și Muntenegru. Singurii din grupă fără punct și fără gol marcat. Imaginați-vă doar ce ar fi fost dacă astăzi selecționer era Pițurcă! De fapt, opriți-vă din acest exercițiu!
Cu Pițurcă n-am fi ajuns niciodată aici. Dar așa se întâmplă, nu doar în fotbal, ci și în viață, cu oamenii care nu știu să aprecieze ceea ce au la dispoziție la un moment dat.
Noi am avut un selecționer adevărat. De care unii și-au bătut joc doar fiindcă nu înțelegeau fotbalul sau îl priveau ca pe o piesă de teatru sau un film la mall, cu o pungă de popcorn în brațe. Unii nu realizau că jucători formidabili nu aveam nici atunci, dar antrenorul era cel care ridica nivelul echipei și evaluarea lui era exact ceea ce trebuia, raportată la valoarea reală a jucătorilor.
Dacă astăzi în națională ar exista Bănel Nicoliță, Cociș, Florentin Petre, ni s-ar părea fotbaliști cu care nu s-ar putea face nimic, așa cum gândesc unii și despre Răzvan Marin, Maxim, Cicâldău. Și ca respectiva comparație să aibă și mai mult subtrat, iată cum a arătat primul "11" la meciul Grecia - România 0-1, din debutul preliminariilor CE 2016:
Tătărușanu - Tamaș, Chiricheș, Dr. Grigore, Raț - Hoban, Pintilii - Chipciu, B. Stancu, Maxim - Marica
De pe bancă au intrat Gabi Enache, Prepeliță și Torje
Antrenor: Victor Pițurcă
O echipă normală, fără Hagi, fără Adrian Ilie, fără Mutu sau Chivu. Dar o echipă care avea un selecționer. Ceea ce în ultimii ani România n-a mai avut. Am pus doar antrenori de formație de club, împinși înspre Casa Fotbalului fie de numele de fost fotbalist, fie de alte filiere în culise. Și toți au crezut că rolul de antrenor la prima reprezentativă e mai mult o joacă.
Ba ne mai și explică faptul că au atât de mulți bani încât nu riscă nimic dacă vor pierde. O asemenea poziție nu doar că e de neacceptat, dar ea arată că nici nu-ți prea respecți meseria dacă poți rosti așa ceva. Guardiola are bani cât să trăiască în lux 10 vieți, însă n-a spus niciodată că îl doare în cot dacă ar fi demis.
Cei care nu l-au menajat pe Piți în trecut, iar în ultimii ani și în prezent caută alibiuri pentru starea deplorabilă a naționalei ar trebui să se privească în oglindă. Și dacă le place ce văd, atunci să meargă pe același drum al inconsecvenței. Dacă nu le place, atunci mai avem o șansă.
Fotbalul între apreciere, regrete și o imensă povară
Până la o viitoare șansă pentru România, să acceptăm situația actuală. Una rușinoasă, umilitoare, aproape de neimaginat în urmă cu un deceniu. Dar e ceea ce merităm sau, mai bine zis, ce merită unii care n-au știut să aprecieze valoarea unui selecționer și care credeau că fotbalul îl pricepe oricine îl vede. Dar iată că, inclusiv în fotbal, karma funcționează.
Pițurcă e liber de contract, dar nu e băgat în seamă de FRF, fiindcă nu a jucat pe axă politică. Stă pe margine, mai joacă rol de expert, mai oferă câte un interviu și, în rest, construiește complexuri rezidențiale.
Fiindcă are confortul financiar de care ne vorbeau și Rădoi, și Iordănescu junior. Un argument pe care nici chiar el, antrenorul plin de orgoliu și de aroganță, nu și-a permis să-l arunce pe masă în disputele cu presa și suporterii.
Nu l-ați vrut pe Pițurcă? OK, e o alegere! Dar acum trebuie să suportați chinurile prin care vă trece echipa națională. Și nu căutați alibiuri ieftine, fiindcă fotbalul are aceleași reguli pentru toți.
Tratați-l și pe Edi Iordănescu cu aceeași exigență ca pe Piți și abia atunci o să realizați că vă încearcă regretul unor vremuri bune ale „tricolorilor". Dacă nici asta nu realizați, atunci e cazul să nu vă mai uitați deloc la fotbal. Fiindcă nu-l puteți înțelege și vă urmărește precum o povară! z
4calificări la turnee finale cu România are Pițurcă în palmares: cu echipa U21 la CE din 1998, cu cea de seniori la Europenele din 2000, 2008 și 2016
25de ani au trecut de la ultima calificare a naționalei noastre de seniori la un turneu final fără contribuția lui Pițurcă, mai exact, de la finalul campaniei pentru Mondialul din 1998, care s-a încheiat în toamna lui 1997
21era locul pe care se afla România în clasamentul FIFA în octombrie 2014, când Pițurcă a plecat, în prezent e pe 48, dar aproape sigur după aceste jocuri de Liga Națiunilor vom ieși și din Top 50
10ani a stat Piți pe banca primei reprezentative: 1998-1999, 2004-2009, 2011-2014
{{text}}