În vârstă de 39 de ani, fosta jucătoare de tenis Jelena Dokic a postat câteva dezvăluiri sfâșietoare pe Instagram, acolo unde a povestit că a fost aproape de sinucidere în finalul lunii aprilie!
Australianca Jelena Dokic, semifinalistă la Wimbledon 2000, la doar 17 ani, a avut o carieră frământată de schimbări, accidentări, reveniri, încheiată oficial în 2014. A urcat până pe locul 4 în clasamentul mondial, în august 2002, și a atins măcar sferturi de finală la trei din cele patru turnee de Mare Șlem, Australian Open, Roland Garros și Wimbledon.
Jelena Dokic și relația sinistră cu tatăl abuziv: „Mă bătea rău de tot și mă scuipa în față”
În autobiografia publicată în 2017, „Unbreakable”, Jelena a descris relația oribilă avută cu tatăl și antrenorul ei, Damir. „Mă bătea rău de tot. A început din ziua în care m-am apucat de tenis și a ajuns la o spirală nesfârșită. Nu doar durerea fizică, dar să auzi la 11, 12 ani acele lucruri urâte... a fost și mai greu pentru mine”.
Tatăl abuziv o scuipa în față, o trăgea de păr și de urechi, o lovea peste tibii și glezne. În ziua în care a pierdut semifinala de la Wimbledon, în fața lui Lindsay Davenport, în 2000, nu a primit-o la hotel. „Ești patetică, o vacă fără speranță, o rușine. Nu ai ce căuta aici. Du-te să dormi în altă parte. Nu-mi pasă”. A fost găsită de arbitrul turneului, Alan Mills, în vestiar, la 11 noaptea, acesta aranjându-i unde să stea peste noapte.
Relația a marcat-o pe viață. Jelena Dokic a alternat în greutate, a suferit psihic profund și a avut de mai multe ori nevoie de ajutor de specialitate.
Jelena Dokic: „Am fost aproape să mă arunc de la etajul 26”
Astăzi, fosta sportivă a publicat un mesaj sfâșietor. A vorbit despre depresie, anxietate și cum a fost aproape să se sinucidă cu puțină vreme în urmă.
„Am fost aproape să mă arunc de la balconul de la etajul 26, să-mi iau viața. Nu voi uita niciodată acea zi. Totul era încețoșat. Totul era întunecat. Niciun ton, nicio imagine, nimic nu are sens... doar lacrimi, tristețe, depresie, anxietate și durere. Ultimele șase luni au fost grele”, a început Jelena.
„Ultimele 6 luni au fost dure. Am plâns încontinuu. De la a mă ascunde în baie când sunt la serviciu pentru a-mi șterge lacrimile ca să nu le vadă nimeni și până la plânsul de neoprit de acasă, între cei patru pereți ai mei, totul a fost insuportabil. Sentimentele constante de tristețe și durere pur și simplu nu dispar și viața mea a fost distrusă. Mă învinovățesc constant, nu cred că sunt demnă de iubire și sunt speriată”, a continuat.
„Știu, de asemenea, că încă mai am atât de multe lucruri pentru care să fiu recunoscătoare și apoi încep să mă urăsc pe mine însămi pentru că, simțindu-mă astfel, mi se pare că nu sunt recunoscătoare, pentru că nu sunt, având în vedere că vreau să pun capăt la toate”, a spus Dokic.
„Un astfel de cerc vicios în capul meu... Rezultatul: aproape că m-am aruncat de la balconul meu de la etajul 26 pe 28 aprilie. Nu voi uita niciodată acea zi, voiam doar ca durerea și suferința să înceteze. M-am tras de pe margine, nici măcar nu știu cum am reușit să o fac. Faptul că am primit ajutor profesionist mi-a salvat viața". Dokic a decis să vorbească deoarece „crede profund în puterea de a ne împărtăși poveștile”.
„Scriu acest lucru pentru că știu că nu sunt singura care se luptă. Să știți că nu sunteți singuri. Nu voi spune că acum mă descurc foarte bine, dar sunt cu siguranță pe drumul spre recuperare. Unele zile sunt mai bune decât altele, uneori fac un pas înainte și apoi un pas înapoi, dar mă lupt și cred că pot trece peste asta. Este în regulă să simți ceea ce simt eu.
Este OK să te simți trist, doar continuă să lupți și să revii. Asta este ceea ce încerc să fac și asta mă face să continui. Să nu vă fie rușine de ceea ce simțiți. Este în regulă să te simți așa și poți să îți revii. Este posibil, trebuie doar să continui să crezi. Vă iubesc pe toți, mă voi întoarce mai puternică decât oricând”, a completat Dokic.
6 titluri WTAa cucerit în carieră Jelena Dokic, cele mai importante fiind Roma și Moscova 2001
{{text}}