Universitatea Craiova s-a despărțit în cele din urmă de Laurențiu Reghecampf. Iar cum în locul său nu vine un Dan Petrescu sau un Gică Hagi e foarte greu să contrazici logica suporterilor alb-albaștri, transpusă în mii de postări cu exact același mesaj: „La Craiova nu se dorește performanță!”.
CS Universitatea are un singur patron, Mihai Rotaru, dar în afară proiectează imaginea unui club condus de persoane diferite. Organizarea e "Weltklasse", cum ar spune nemții. Clubul funcționează asemenea unuia de top din fotbalul occidental.
Departament media, publicitate, marketing, ticketing, mai nou Academia - totul e foarte bine pus la punct. Însă pe gazon, situația se schimbă. Rotaru nu pare să "îndrăznească" mai sus de locul 3.
Nimeni nu se îndoiește că-și dorește și el mai sus. Dar nu e suficient doar să-ți dorești, trebuie să și investești. Iar din acest punct de vedere, finanțatorul oltenilor are o problemă.
Când vine vremea să transpună totul în fapte, este exact așa cum a spus Reghe: "Eu mergeam în stânga, iar ei, cei din conducere, mergeau în dreapta".
Tuturor, cu excepția conducerii, le este clar că problema Universității nu e la antrenor, ci la jucători. Și că degeaba schimbi banca tehnică dacă la nivelul lotului mergi cu jumătăți de măsură. A se citi achiziții cât mai ieftine și "reșaparea" unor fotbaliști care au dat chix, din varii motive, când au plecat să joace în afara granițelor țării.
Rotaru afirmă că „suntem într-un fotbal balcanic, mioritic și lucrurile nu sunt predictibile. Noi încercăm să dăm predictibilitate acestui fenomen, dar nu ne reușește întotdeauna”. Și totuși!
De câțiva ani, în Bănie, se poate vorbi de „predictibilitate”. Locul 3 și „la insucces mai degrabă pleacă antrenorul decât jucătorii” sunt bătute în cuie.
{{text}}