Demisie, fantome, nepăsare

7 SCURTE. Meciul România - Muntenegru 0-3, analizat la rece de Cătălin Țepelin, redactorul-șef al Gazetei Sporturilor.

1. FRF e obligată să îl demită pe Iordănescu. Nu pentru că Edi ar fi cel mai mare rău al fotbalului românesc, nu pentru că ar fi unicul responsabil pentru rușinile din iunie, bubele sunt mai adânci și greu de vindecat cu magie, ci pentru că așa s-a angajat Federația să cântărească acest 2022. 

2. În decembrie trecut, Burleanu a renunțat la Boloni pentru că Loți ceruse un proiect pe termen prea lung, "iar noi avem nevoie de rezultate imediate". Rezultatele imediate au însemnat 3 înfrângeri din 4 oficiale și cum Edi a fost de acord să fie evaluat în funcție de performanța din Liga Națiunilor, e simplu: altul la rând!

3. Sigur, mai sunt două meciuri, putem chiar să câștigăm grupa dacă noi batem tot, iar ceilalți se retrag din competiție și ne donează nouă punctele. De fapt, e clar că Federația și selecționerul au dat-o-n bară. FRF, scoțând din joc un antrenor experimentat și validat, dar care cerea timp. Iordănescu, asumându-și că va vindeca în doar câteva luni un muribund, o națională-fantomă care se sperie singură-n oglindă. Dacă între părți nu e doar o hârtie, ci și ceva onoare, ruperea contractului e iminentă. 

4. E drept, nu-i vina lui Edi Iordănescu că Vlad Chiricheș e un faliment ambulant, că Pușcaș nu vede poarta, că Maxim n-are chef nici să respire. Dar antrenorul e vinovat că a insistat cu ei, că n-a avut fler să-i tragă pe dreapta, că n-a inventat nicio soluție validă, că nu i-a ieșit niciun pariu (poate în afară de Marius Marin), că n-a reușit să picure destulă ambiție într-un vestiar secat de valoare. Asta era treaba lui, nu a noastră, a publicului. 

5. Problema Federației nu este (doar) Iordănescu, ci cum va aborda viitorul. Va mai trage un loz cu un antrenor ușor? Sau își va călca pe orgoliu și pe buget, ca să aducă un "greu"? Dar dincolo de strategia alegerii selecționerului, e ceva profund putred în fotbalul ăsta, în atitudinea și seriozitatea din fenomen, de la jucători până la vârful FRF. Și două imagini de aseară vorbesc dureros despre asta. 

6. Prima: imediat după fluierul final camerele l-au surprins prăbușit în genunchi pe muntenegreanul Vesovic, un fundaș modest, care joacă prin Azerbaidjan. Urla de bucurie, încă îmbibat în determinare și sacrificiu. Mesaj: "Orice e posibil dacă joci cu sufletul pentru națională!". 

7. A doua imagine: în cadrul imediat următor, un angajat de rang înalt al Federației e surprins la oficială râzând cu gura până la urechi. Tocmai se încheiase o nouă umilință a naționalei, dar lui Lucian Burchel, șeful Școlii de Antrenori a FRF, nu-i păsa neam, ba chiar se distra ca la o calificare. Mesaj: "Las-o, bă, că merge și-așa ...". 

Întrebarea e până când va mai merge așa?! Că, vorba lui Traian Tomescu, justițiarul care-i  amenința pe impertinenți cu bastonul în studioul Procesului Etapei la începutul anilor 2000, se va strânge și lațul ăla la un moment-dat.