Noul antrenor preia Craiova într-o atmosferă încărcată, dar ostilitatea mare pare să se îndrepte mai mult în direcția patronului
Când era clar că va pleca Reghe, iar visul mărturisit de a-l aduce pe Mirel Rădoi se destrăma rapid, ar mai fi fost două opțiuni, pur oltenești, cu pedigree incontestabil. Eugen Neagoe și Emil Săndoi.
Liberi de contract, foști jucători importanți ai echipei, antrenori cu destulă experiență, ieșiți din prima tinerețe, buni cunoscători ai potecilor întortocheate din Liga 1.
Portretul-robot
Numirea oricăruia dintre ei probabil c-ar mai fi stins din acutele online ale tribunei, care contestă nu atât că pleacă Reghecampf, ci că nu vine cine trebuie. Dar oare cine ar trebui să vină?
În opinia generală, un antrenor care să impună un fotbal spectaculos, să aibă rezultate (titluri, firește, Cupe ale României s-au mai luat) și, dacă se poate, să fie oltean. Dar cine e acela?
De la șampanie la poșircă
Gyuszi nu are acel gen de performanțe care să garanteze că Știința s-ar putea bate cu șanse la titlu. O promovare cu UTA e o performanță, dar nu de această anvergură. Echipele lui nu debordează de fantezie, sunt mai degrabă riguroase, organizate.
Dar având la Craiova alt gen de jucători decât la Arad, probabil că nu se va baricada, ci va încerca să-și împingă echipa și prin jumătatea adversă. Oricum, fotbalul-șampanie visat mereu de Mihai Rotaru se fâsâia de multe ori tocmai din cauza găurilor din apărare, neglijată axiomatic în ultima vreme. Rezulta ceva care putea fi șampanie dacă nu s-ar fi transformat în poșircă.
Are alte preocupări
Lui Gyuszi Balint nu i se va putea reproșa vreodată că s-a dus la emisiuni mondene, pentru că are alt gen de preocupări. În CV-ul personal figurează o singură nevastă, un băiat ajuns în pragul liceului și un câine Saint-Bernard.
Plus, în timpul liber, un blog personal unde scrie despre fotbal nu doar el, ci și alți contributori cu nume. Plus preocuparea de a se dezvolta mereu, de a vorbi impecabil limba română deși e etnic maghiar (doar pe jumătate!), de a lăsa o bună impresie peste tot.
Teste genetice
Mai rămâne inconvenientul de a nu fi oltean. Dar nici Mangia sau Bergodi (italienii s-au apropiat cel mai mult de ce dorea publicul) nu erau olteni. Nici Gigi Mulțescu, întâmpinat la început cu ostilitate din cauza trecutului dinamovist, dar acceptat în scurtă vreme și regretat apoi, la plecare.
Ieșind dintre hotarele Olteniei și păstrând proporțiile, Ancelotti nu e castilian, nici Zidane nu provine din centrul Madridului, nici Klopp nu s-a născut în portul Liverpool, nici Tuchel lângă Turnul Londrei. Asta nu i-a împiedicat să atingă nivelul cel mai înalt cu putință, anume să câștige Liga Campionilor cu echipe cărora nu le aparțineau genetic.
Criterii de evaluare
Putem coborî în istoria Craiovei, și pare chiar folositor s-o facem. După ce aplaudăm titlurile luate de Cernăianu, de Oblemenco și de Cârțu, olteni sadea, trebuie să-l avem în vedere și pe cel dobândit de bucureșteanul Valentin Stănescu. Și Cupa câștigată de Ilie Oană.
Trebuie apoi inventariați Silviu Lung, Zoli Crișan, Nae Tilihoi, Costică Ștefănescu, Aurică Beldeanu, niciunul dintre ei oltean prin naștere, dar figuri importante în istoria alb-albastră. E greșit ca Gyuszi Balint să fie pus lângă efigiile de mai sus, dar la fel de greșit e să judecăm un om doar pe criteriul locului său de naștere.
{{text}}