Mane, Lewandowski și efectul de domino

Mai întâi a fost Darwin Nunez, apoi a urmat Sadio Mane, ar trebui să vină la rând Robert Lewandowski pentru ca un prim cerc al acestei perioade de mercato să se producă și, eventual, să se închidă. E posibil totuși să mai avem de așteptat în cazul polonezului, fiindcă pe la Barcelona încă se numără banii ce deocamdată nu sunt, se fac calcule și se țin pumnii strânși ca totul să meargă conform unor planuri cu suficient de multe necunoscute.

Dar nu despre Lewandowski și situația de la Barcelona îmi propun să vorbesc acum. Sunt două teme ce sigur vor trebui abordate în zilele ce vin. Ci despre Sadio Mane. Și transferul lui de la Liverpool la Bayern. Se desparte Liverpool așadar de unul dintre cei mai importanți jucători ai săi din ultimii ani, dar sentimentul existent nu pare a fi unul de furtună peste „Anfield". 

De tristețe, poate, mai ales în rândul fanilor pentru care Mane, prin comportamentul său din teren, dar și din afara lui, chiar a reprezentat un reper. Mai mare decât Salah? Ei bine la întrebarea asta cred că mulți se vor gândi acum și vor cântări răspunsul, mai ales că-i foarte posibil ca egipteanul să fie motivul din spatele plecării senegalezului.

Vestiarul unui club mare e foarte complicat, iar orgoliile de-acolo depășesc de multe ori puterea noastră de înțelegere. Salah și Mane au părut în toată această perioadă un tot unitar, dar pesemne doar Jurgen Klopp știe cel mai bine ce eforturi a făcut în acest sens. Legați fiind ambii de un contract cu `cormoranii" până în vara viitoare, clubul a fost pus în fața unei alegeri. 

De ce, poate veți întreba, nu era mai simplu ca ambilor să le fie prelungită înțelegerea? Posibil era, simplu în niciun caz, căci balanța contabilă are rolul ei important într-o societate ce-și dorește să fie sănătoasă. Exemplul Barcelonei, încercând din greu să iasă dintr-un colaps financiar indus de o veche conducere ce calcula bugete și mărea salarii de parcă avea la îndemână un robinet magic, e în ochii tuturor acum. Între Salah și Mane diferențele de pe teren n-au fost atât de mari precum diferențele din grila de salarizare. 

Ceea ce pentru senegalez, un tip excelent de altfel, dar și el mândria lui, n-a fost neapărat în regulă, iar la momentul negocierilor a cântărit decisiv. Ar fi vrut ca eforturile și prestațiile sale să fie recompensate de un nou contract cât de cât aproape de cel al egipteanului. 

Care, la rându-i, se cam „aruncase" și el, bazându-se probabil și pe mai buna imagine din punct de vedere mediatic. Cum ambilor nu li se putea mări salariul pe reperele dorite de fiecare, Liverpool a ales să se despartă de Mane, să rămână în discuții cu Salah (mi-e greu să cred în ipoteza că ar accepta să-l piardă gratis vara viitoare) și să-l aducă pe Darwin Nunez. Cu un preț uriaș, ce-i drept, un pariu riscant oricum am privi lucrurile.

Am citit tot felul de păreri cum că Liverpool ar fi trebuit să folosească banii plătiți pentru uruguayan în cele două prelungiri de contracte. Unu că asta nu se poate, sunt paliere diferite ale fiecărui buget. Și doi fiindcă se crea un efect de domino, în vestiar acum, căci în momentul în care unuia i se acceptă solicitări peste o anumită limită, imediat vin alții care pretind ca și ei să fie tratați la fel.

Despre succesul acestei operațiuni, din toate punctele de vedere, Liverpool, Bayern, Mane, vom putea vorbi abia peste un an pe vremea asta. Întrebarea pe care mi-o pun acum este de unde a plecat totuși acest efect de domino: de la Salah, de la Mane sau poate de la Lewandowski?