Naționala furată

După 0-2 în Muntenegru, una dintre cele mai proaste evoluții ale „tricolorilor" din ultimul deceniu, ne-am zis că mai jos nu se poate cădea. 

Cum același Muntenegru, echipa unei țări cu numai 600.000 de locuitori, ne-a umilit cu 3-0 la București, ne-am lămurit însă că ne-am înșelat. Iar când România a alunecat de pe poziția 48 pe 54 în ierarhia FIFA, la un pas de minimul ei istoric (57 în 2012), am fost siliți să acceptăm, și suntem, că situația nu mai e gravă. Că e de-a dreptul dezastruoasă. De coșmar.

Cu o victorie și un egal din șase partide disputate în mandatul lui Edi Iordănescu, ba și pe locul 4 din 4 în grupa de Liga Națiunilor, jucătorii sunt cei dintâi răspunzători pentru prăbușire. Unii fără clasă, alții fără chef și destui fără ambele. Deși nu ne convine, ar trebui să ne împăcăm cu ideea că generația actuală nu-i nici cea mai dotată, nici cea mai ambițioasă. E mai degrabă una oarecare.

Din punctul meu de vedere, numai al meu?, faptul că liderul și căpitanul naționalei de azi, Vlad Chiricheș, gafeurul de serviciu din Muntenegru, l-a depășit pe Cristi Chivu (75A) la numărul de selecții, ilustrează o criză de valoare imposibil de contestat. 

Din considerentul că VC n-a cucerit niciun trofeu în străinătate, iar Chivu a câștigat 12, între care Liga Campionilor și Campionatul Mondial al Cluburilor. Zău așa, are rost să mai discutăm, ce să comparăm?!

De pe lista responsabililor nu poate lipsi selecționerul. Educat, instruit, Edi Iordănescu a promis mult, dar n-a realizat nimic. De aici și opinia că a ajuns prea repede la națională. Că s-a pripit când a acceptat un post pentru care, neavând suficientă experiență, nu era pregătit. La națională nu vii ca să înveți, ci ca să învețe alții de la tine.

Ea e, sau s-ar cuveni să fie, cea mai înaltă catedră. Ca atare, asemenea lui Contra și lui Rădoi, Iordănescu era obligat să mai aștepte. Graba strică întotdeauna treaba, iată încă o dovadă. Atât că Edi, la fel cu predecesorii săi, nu s-a pus singur, ci l-a instalat FRF. 

Practic, un Comitet Executiv de paie, pe care președintele Răzvan Burleanu îl manevrează de parc-ar fi alcătuit din preșcolari. Dacă Burleanu și gașca lui de habarniști au greșit când i-au numit pe Daum, pe Contra și pe Rădoi, chiar nu le-a fost greu să mai greșească o dată. Abia s-au specializat, nu? S-au perfecționat.

Tocmai pentru că a ales, invariabil, tehnicieni nepotriviți (Daum nu mai antrenează nicăieri de 5 ani!), preferând variantele comode și ieftine, Burleanu trebuie socotit cel mai vinovat de declinul fotbalului nostru. 

Vinovatul vinovaților. El e cel care, parașutat în fenomen, n-a înțeles nimic și, am această convingere, nici nu va înțelege vreodată. N-a venit ca să ajute, ci ca să parvină și să profite. Împărțind foloase și privilegii cu șleahta de curteni de care e înconjurat, aplaudat și votat cu amândouă mâinile. Burleanu Vodă, nu altceva!

Deoarece reprezintă răul cel mare din fotbalul românesc, cangrena, acest impostor, cum exact îl caracteriza deunăzi Adrian Porumboiu, ar trebui să plece primul. Să iasă din scenă, fie și numai pentru că, vorba lui Gigi Becali, "a furat naționala". A confiscat-o, transformând-o în umbra tristă a celei ce ne-a făcut cândva fericiți. Le-a răpit-o românilor, care n-au întârziat să-l huiduie și să-i ceară demisia.

Dac-ar avea onoare, individul și-ar lua tălpășița și nu s-ar împăuna că e dușmanul mediocrității când, în realitate, e promotorul și chiar campionul ei! Dar n-are, deci nu-i cazul să sperăm.