David Popovici (17 ani) este campion mondial în proba de 200 de metri liber! A devenit primul înotător din istoria României care ia aurul la o astfel de competiție! Timpul lui a fost de 1:43.21 min (nou record mondial de juniori), depășindu-i pe Sunwoo Hwang (19 ani, Coreea de Sud) – 1:44.47 și Tom Dean (22 de ani, Marea Britanie) – 1:44.98.
Într-un articol publicat recent în revista americană de specialitate SwimSwam, David Popovici a vorbit despre copilărie, familie, oamenii care l-au susținut și ce l-a motivat să ajungă în acest punct.
David Popovici „Tata îmi îngheța imaginile cu Michael Phelps și-mi arăta greșelile. Ian Thorpe a redefinit stilul liber de înot”
Iată articolul integral:
„Scopul meu este să nu-mi schimb niciodată mentalitatea, să nu uit cel mai important lucru dintre toate: că sportul este distractiv.
Persoana care sunt astăzi este suma tuturor lucrurilor care mi-au fost oferite de oamenii care mă iubesc, cu răbdare și atenție. În plus, este ceva ce este doar al meu.
Familia mea a fost, este și va fi întotdeauna stânca mea. M-au creat, mi-au modelat modul de a gândi, de a vedea lumea și, de asemenea abordarea sportului. Mama, tatăl meu și Adrian, antrenorul meu, sunt adulții de la care am învățat cel mai mult și îl putem include și pe fratele meu, cu 8 ani mai mare decât mine, pe această listă a profesorilor de viață.
Poate că am început de la final, să vă spun despre mine, dar adevărul este că nicio poveste nu începe de la bun început și, chiar și atunci când ne naștem, suntem deja în mijlocul a ceva.
În orice caz, o să o iau de la capăt.
M-am născut și am crescut în București, capitala României, un oraș care se mândrește cu aproape 3 milioane de locuitori — trei din 19 milioane de oameni din întreaga țară. Este un oraș mare și plin de viață și a fost punctul meu de plecare pentru întreaga lume.
Am fost un copil activ - foarte activ. Și știu că mulți oameni spun asta, mai ales cei care mai târziu devin sportivi, dar eu eram mereu în mișcare. Nu mi-am dorit niciodată jucării, mașini sau jocuri video: a fost suficient să mă lași să mă joc cu pietre, bețe și orice am găsit în parcuri și grădini pentru a mă face fericit. De exemplu, mi-a plăcut să mă joc cu gândaci. Ochii mei au fost mereu atenți să capteze noi stimuli, în cercetare constantă pentru a descoperi cum este făcută lumea, pornind de la chiar piesele care o compun.
Mereu în mișcare, mereu treaz, mama m-a dus în parc în cărucior și am închis ochii pentru o jumătate de oră. Și prin asta, mă refer la exact 30 de minute. În timp ce ceilalți copii dormeau ore întregi, simțeam în mine o alarmă biologică, de parcă zilele erau prea frumoase ca să le irosesc așa. Au fost încă prea multe lucruri de descoperit.
Chiar și astăzi, în ciuda eforturilor de antrenament, de studiu și de viața pe care o duc, nu mă pot odihni niciodată după-amiaza. Încerc, dar cel mult dorm două minute înainte de a simți dorința de a începe să fac altceva. De ceva vreme, am găsit calea de a-mi recupera energia. Opresc lumina, sting telefonul, închid ochii și mă relaxez. Nu dorm, dar folosesc acest timp pentru mine — un fel de meditație în care găsesc puterea de a înfrunta restul zilei.
Acesta este motivul pentru care am început să înot.
Părinții mei au decis să mă ducă la piscină, aceeași în care mă antrenez astăzi, pentru a arde o parte din acea energie – sau cel puțin pentru a o canaliza – și, de asemenea, să-mi tratez scolioza.
Cu apa, a fost dragoste la prima vedere. Punct. Îmi amintesc fiecare moment din prima mea lecție de înot. Îmi amintesc că m-am simțit imediat în locul potrivit - ca un pește. Trivial, bine, dar adevărat. Sunt slab și am brațe lungi și mâini mari. În apă, trupul meu slăbănog găsise încrederea pe care, pentru cei care sunt ca mine, este greu de găsit la acea vârstă.
Din ziua aceea apa nu a fost doar locul în care mă simt bine, ci și fabrica în care îmi pot construi visele, îmi pot alimenta pasiunea.
Timpul în care nu înotam l-am petrecut urmărind legendele înotului. În fiecare dimineață când aveam liber de la școală, alergam în sufragerie de îndată ce mă trezeam și puneam la televizor cursele Beijing 2008: Michael Phelps în toată gloria lui. I-am studiat mișcările și tata îngheța imaginea pentru a-mi arăta greșelile pe care le făceam în apă, pentru a-mi explica că între mine și acel monstru au fost "doar" multe ore de antrenament.
Am urmărit acele videoclipuri până le-am învățat pe de rost. Le-am urmărit cel puțin cinci ani consecutiv, de la 7 la 12 ani, iar dacă ar fi DVD-uri în loc de videoclipuri de pe YouTube, aș spune că le-am consumat la propriu. Apoi, începând cu anul următor, diminețile nu mai erau atât de libere, pentru că am început să înot de două ori pe zi. Mi-a fost foarte greu să mă trezesc devreme — nu înțelegeam de ce trebuie să înot la 5:00 dimineața. Obiceiurile mele alimentare nu au ușurat situația. Sunt obișnuit să iau micul dejun cu două ore înainte de a înota. Iar antrenamentul de la 5:00 însemna să stau la masă la 3:00 dimineața. Nu a existat o singură dată când părinții mei nu mi-au făcut micul dejun, arătând dragoste infinită pentru mine și respect enorm pentru visele mele.
La 13 ani este greu să vezi dincolo de efortul zilnic, să vezi importanța fiecărei cărămizi care construiește un viitor solid. La fel ca tehnica mea de înot. Desigur, este în mare parte naturală; instinctul meu mă face să înot într-un anumit fel, dar am muncit și mult și o fac în continuare cu antrenorul meu.
Ore și ore petrecute pentru fiecare detaliu. Eu și Adrian vorbim mult despre înot, am putea petrece zile întregi discutând despre tehnică și legende trecute, fără să ne plictisim o secundă. Potrivit multora, felul în care înot are ceva de-a face cu stilul lui Ian Thorpe.
Fără îndoială, această tehnică a fost o sursă de inspirație pentru mine. Peste 20 de ani mai târziu, sunt liber să înot așa.
Și spun "liber" pentru că el a fost primul care a încercat să regândească stilul liber, într-un fel. Și-a asumat riscul să schimbe regulile unui sport în care, în zorii noului mileniu, oamenii credeau că știau deja totul. Mișcări lungi, foarte lungi, și răbdarea de a aștepta ca corpul să finalizeze întreaga fază de alunecare. Este greu să ai răbdare în timp ce înoți 100 sau 200 de metri, dar apa este cea care o cere și trebuie să ascultăm.
Dacă mi s-ar fi spus în urmă cu doi ani că acel copil care nu poate să doarmă după-amiază se va afla în camera de apel la Jocurile Olimpice, lângă campioni precum Caeleb Dressel sau Kyle Chalmers, probabil că aș fi spus că ești nebun sau că a fost doar un vis.
M-aș fi simțit ca o furnică mică, sau mai bine zis gândac ca aceia cu care mă jucam în copilărie.
Dar acum câteva luni, s-a întâmplat cu adevărat. Eram în camera de apel la Jocurile Olimpice de la Tokyo și gândurile mele m-au surprins cumva: "E adevărat, cei din jurul meu sunt giganți ai înotului; au scris pagini importante ale acestui sport — aceleași pagini pe care unii copii le vor vedea și revedea la televizor până când le vor fi învățat pe de rost. Dar și eu sunt aici și sunt și eu un uriaș. Am câștigat acest loc, iar Jocurile Olimpice te învață că fiecare are o șansă."
M-am distrat de minune la Tokyo și sper din tot sufletul să particip la mai multe ediții, pentru că Olimpiada este altceva. O lume diferită în care poți lua prânzul sau autobuzul chiar lângă adversarii tăi. Jocurile Olimpice sunt adevărata esență a sportului. Și de aceea nu vreau să uit niciodată cât de mult mă distrez – cât de mult îmi place să fac ceea ce fac.
În timpul celui de-al doilea 50 de metri din acel 100 de metri liber, m-am trezit vorbind în apă. Nu în capul meu, ci chiar în apă - sau poate vorbeam cu apa.
Am spus la fiecare două lovituri: «La naiba, îmi place la nebunie»".
David Popovici e REGELE ABSOLUT al natației: campion mondial în proba de 200 de metri liber! Al 4-lea timp din ISTORIE
- Robert Glință a concurat azi în finala de 100 de metri spate, ieșind pe locul 8
- Marți dimineața, la ora României 10:30, David Popovici va intra în competiție la 100 de metri liber (seria a zecea, culoarul 4)
David Popovici și-a respectat statutul de mare favorit la Mondialele de Natație de la Budapesta. Comentatorii britanici ai competiției simțeau victoria noului fenomen al natației mondiale: „Nu am crezut că voi mai avea vreodată emoții în privința recordului mondial în probele de 100 și 200 metri liber. Acum, cu David, avem!”.
David Popovici, al 4-lea timp din istoria probei
Timpul reușit de David Popovici la Budapesta este al 4-lea din istoria probei de 200 de metri liber. Doar Paul Biedermann, deținătorul recordului mondial, și legendarii Michael Phelps și Yannick Agnel sunt în fața lui. Performanța lui Popovici este cea mai bună din ultimul deceniu.
David Popovici, campion mondial la 200 de metri liber
Sportivul legitimat la CS Dinamo a fost al doilea la jumătatea curse, dar situația era sub control. A mărit ritmul într-un mod incredibil și a câștigat cu o distanță mare în fața lui Sunwoo Hwang (Coreea de Sud) și Tom Dean (Marea Britanie).
„Oamenii de acasă au crezut în mine! Medalia este pentru ei. Acum voi merge să mă refac și voi fi gata pentru proba de 100 de metri”, a fost prima reacție a lui David Popovici, după aurul cucerit la Budapesta.
{{text}}