Dacă ar fi să se dea o Cupă Mondială a bucuriei scrâșnite, România o să o câștige de departe. Suntem țara lui „așa e, domnule, dar…”. „E corect cum spuneți dvs, dar.. . Dar și „Mai lasă-mă, domnule, mare lucru ce-a făcut…”
Cum în cazul lui David Popovici, bucuria este perfectă, valul s-a dus în altă parte. „Păi, ce, asta este performanță românească? Singur a făcut toate astea, nimeni nu l-a ajutat”. Valul de iubire pentru David este însoțit de un val de ură la adresa celor care se ocupă de sportul românesc, cum rar mi-a fost dat să văd.
Iar contestarea contribuției românești este de o duritate fără precedent. Or asta merită câteva explicații, căci de David Popovici de abia începem să ne bucurăm. Și trebuie să învățăm să ne bucurăm nu doar de performanța individuală, ci și de capacitatea de a face ceva împreună.
Fără îndoială, campionul mondial este un fenomen spectaculos, un talent unic în lume. Munca lui și familia care îl sprijină în absolut tot sunt cheile acestei victorii. Cronicile reporterului Andreea Giuclea, realizate pentru publicațiile Lead și Dor o arată cu prisosință.
Nucleul acestei performanțe este familia Popovici. Singuri au răzbătut până când performanța copilului a început să se întrezărească.
Dar când aceasta s-a văzut, România nu a mai dat greș. Sportul românesc, federația de specialitate, COSR, clubul său au știut ce au de făcut și au creat acel spațiu de siguranță ca acest talent să funcționeze în România. Poate nu i-au oferit perfecțiunea, dar au oferit ceva destul de bun ca el să devină campion mondial.
Asta înseamnă întâi bani de pregătire. Mulți. Și un salariu excepțional pentru vârsta și capacitatea României. Vedeți că în cazul acestor 7000 de euro lunar nu mai avem discuția că-s bani publici, ci că sunt prea puțini. Adăugați banii plătiți de COSR prin programele sale. Plus premierile.
Apoi e vorba de profesioniștii adunați în jurul său. Antrenorul Rădulescu, preparatorul fizic Luscan sunt români cu pregătire internațională și experiență profesională impecabilă.
Toți antrenorii lui David au fost români cu mare experiență. Când vorbim de un succes născut din experiență românească trebuie să luăm în calcul și pe acești oameni.
În privința condițiilor, probabil că bazinele nu sunt ideale. Dar la Dinamo, Izvorani sau Otopeni, tot se poate pregăti un campion de clasă. Adică avem resurse care se adună.
Însuși David spune pentru Lead că se află într-un loc privilegiat. „Asta e o mică problemă la noi. Le ai (condițiile), dar abia după ce reușești să faci ceva. Dacă toată lumea le-ar avea de la început, cum se întâmplă în alte țări, mult mai dezvoltate, ar fi mai mulți în locul meu acum, n-aș fi numai eu."
Nu în ultimul rând, o sumedenie de companii private românești îl sprijină pe acest copil. Victoria sa este și victoria experienței, profesionalismului și banilor din România.
Poate nu e totul perfect, dar ne putem felicita că noi, ca societate, nu am ratat acest moment. Pentru că asta este important. Că am reușit la momentul potrivit să-i dăm tot ce are nevoie.
Cu siguranță sunt un milion de probleme. Nu avem bazine, nu avem bani, nu avem pasiune destulă și e sărăcie în multe locuri. Și, sigur, nu ajutăm toate talentele la timp și cât trebuie. Poate este și bătaie de joc. Evident că peisajul este, în general, de proastă calitate, dar dacă ne uităm doar acolo, ratăm momentul.
Acum este momentul să ne întrebăm cum am reușit aici ca să o facem din nou. Dacă opunem fiecărui succes un val de rău, nu o să învățăm nimic. Dacă vrei să progresezi, trebuie să vezi tocmai că ai mai pus o cărămidă.
Și să te uiți la următorul pas care este și mai complicat. Adevărata întrebare este ce pași facem mai departe ca acest campion să devină un zeu?
{{text}}