„Mărețul” meu România - Argentina

Ca și The Guardian, la Londra, am fost caraghios de neinformat

De curând, montându-mi în colecție, așa cum se cuvine, Gazeta din 20 iunie 2022 (anul 99!), aceea care acordă 6 pagini analizei semnate de Dan Udrea acelui meci România - Argentina 3-2 din 1994, m-am găsit în fața unei comedii fără de precedent la biroul meu. Scriu comedie pentru a fi ceva mai bun cu mine însumi și pentru a evita să mă dau cu capul de pereți.

Am descoperit în colecție un text de care uitasem. Citez fără jenă:

"Lăsați-mă în pace cu toate nimicurile, dacă vreți să aranjați azi un blat, faceți un blat bun pentru o tortă bună, aduceți și o sticlă de șampanie, turnați, da, turnați!, în pahare pentru că azi-noapte, pe 3 spre 4 iulie se face exact un an de la adevărat mărețul meci în care România a învins Argentina cu 3-2 și s-a ridicat printre primele 8 ale lumii și am ieșit cu toții în stradă, nebuni de bucurie, fără să vrem vreo medalie sau vreun apartament. Hagi zice că a fost cel mai frumos meci din viața lui. Eu - în eforturile mele - zic că a fost cea mai frumoasă noapte din viața mea de microbist bucureștean. Ce importanță au dovezile din care reiese clar că n-o să mai prindem noapte ca aceea? O să mergem pe blat cu acest 3-2 până la adânci bătrâneți, numai sănătate să fie, ca să ne suportăm unii pe alții!".

Analiza necruțătoare

Urma să mă suport și pe mine - după 27 de ani de când scriam, insuficient informat, în lipsa indexului InStat din 2022, că "Argentina - România a fost un meci cu adevărat măreț". The Guardian, la Londra, îl numise cel mai frumos meci al Mondialului. Era la fel de neinformat ca mine. Poate că după 27 de ani, la fel de caraghios. Îmi asum termenul, analiza lui Dan Udrea e necruțătoare, pe bază de cifre: posesie - 2:45 minute, raport 62/38, am intrat în careul lor doar de 3 ori cu mingea la picior, 6 pase în careul advers, pase reușite 462/253, pe scurt: ne-au driblat de ne-au zăpăcit, 11 șuturi la poartă Argentina, în ultimele 30 de minute, Hagi și Ilie cei mai eficienți ai noștri.

Hagi între De Bruyne și Modrici

Și atunci, unde e "meciul cu adevărat măreț"? Am voie să mă iau cel puțin peste picior sau să mă bat chiar peste gură? Nu, fiindcă s-a întâmplat ceva fabulos în pofida cifrelor deloc mărețe. Adică, scrie Dan Udrea: "La o dominare autoritară a sud-americanilor, un randament fabulos al "tricolorilor", care au fructificat la maximum tot ce s-a ivit la poarta lui Islas". Dacă ținem la politețe - și trebuie să ținem la ea pe cât s-au omorât băieții pe teren - e foarte bine zis și cu aceeași politețe cred că se poate scrie: fabulos a fost norocul băieților - un noroc pe măsura talentului lor indiscutabil.

Nu se întâmplă prea des acest raport fericit între talent și noroc. E ceea ce explică liniștea cu care, în 2022, Dan Udrea îl poate așeza pe Hagi din meciul acela lângă un De Bruyne sau Modrici la zi. E validat și de un Beckenbauer: "Îmi place mult Hagi. E tipul de jucător pe care îl ador. A-l privi este un regal!".

Și ca să mă confrunt cu mine, cum am spus de la început, ba chiar să mă contrazic, aș invita și azi la o șampanie câțiva prieteni să mai bem pentru acel deloc măreț, dar fabulos 3-2.