„Dezamăgirea” ce s-a liniștit printre meri

"Draftat" al doilea în 2003, după LeBron, dar înaintea lui Carmelo Anthony ori Dwayne Wade, Darko Milicici admite că a dat greș, deși a plecat din NBA cu un inel, după opt sezoane. Acum mai joacă baschet doar la fermă

"Am fost o dezamăgire, așa-i?", se întreabă gigantul de 153 de kilograme și, fără a mai aștepta răspunsul, continuă. "Nu m-aș duce chiar în termeni ceva mai duri precum «dezastru», dar dezamăgire, da, am fost!".

Zicând asta privește la o poză cu 14 uriași și o minge de baschet. Draftul NBA din 2003. Surâde. Nu pentru că vede sacourile ce păreau să-i încurce pe jucători la glezne, nu de Săptămâna Modei de la Paris e vorba aici, ci de alegerea făcută de către cei de la Detroit Pistons. "Doar LeBron James, luat de Cleveland, a fost înaintea mea! Atât! Evoluasem numai în Serbia, Carmelo Anthony și Dwyane Wade au fost selectați după", își aduce aminte.

Darko Milicici avea, atunci, 18 ani, împliniți de șase zile. Venea din Europa, credea că a fost trimis în NBA de către Dumnezeu. Chiar dacă a câștigat titlul cu cei de la Pistons, știe că n-a lăsat o impresie bună.

Înainte de fiecare meci, când citea elementele de statistică, o întreagă coloană era numai a sa: al 5-lea cel mai tânăr jucător din istorie, cel mai tânăr străin care a jucat, vreodată, în NBA, cel mai tânăr din finală, cel mai tânăr care a câștigat finala și tot așa. "La ce bun?", se mai întreabă.

Doar 5,6 minute medie pe meci!

Tatăl, pe care-l crezuse mort în războiul din fosta Iugoslavie, a fost cel care îi arătase cum se aruncă la coș. A ajuns la Hemofarm la 14 ani. Apoi, marele pas. La început, au zis că e o problemă de adaptare și că Darko va fi jucătorul de care aveau nevoie abia în cel de-al doilea sezon.

Dar n-a fost așa: cu Flip Saunders ajunsese la o medie de 5,6 minute jucate/meci. Deși pare greu de crezut, în 96 de meciuri pentru Pistons a reușit doar 152 de puncte.

A trecut la Orlando. "Cea mai neagră perioadă a noastră", intervine și Zorana, soția. "Crize, certuri". Se bătea cu toată lumea, bea după antrenamente, îi scuipa pe cei care-l criticau.

"Pentru că din prima zi am fost dezamăgit, ajunsesem să nu mai vreau să joc. Marcam 20 de puncte într-un meci, apoi, din acel moment până la final, mă gândeam cum împachetez și zbor peste Atlantic, acasă!".

Memphis, unde și-a rupt maioul de pe el într-un meci cu Houston Rockets, apoi Knicks, puțină Minnesota și Boston. Pe 17 noiembrie 2012, Celtics au meci contra celor de la Toronto. "Am bătut la ușa lui Doc Rivers și i-am spus că se bazează pe Jason Collins și pe Fab Melo, așa că eu mă car. Dar nu acasă, de tot, în Serbia!".

Antrenorul n-a putut închide gura minute bune. A mers în vestiar, și-a luat rămas bun de la coechipieri. A băgat placa "Mama e bolnavă, are nevoie de mine". Nouă sezoane în NBA, medie de șase puncte pe meci. ȘASE! Ajunsese să urască baschetul. "Da, voiam să mă descarc!".

S-a băgat în promoția WAKO, kickboxing. A pierdut. Nu s-a liniștit. La o petrecere, a luat o cutie de bere, a introdus-o pe toată în gură și a luat mâinile de pe ea. A băut-o pe toată. Apoi alta. Lichidul îi curgea pe barbă, pe burtă, pentru că era dezbrăcat. Un prieten a filmat și a urcat totul pe internet. "Am trăit o rușine enormă. N-am putut intra în casă două zile. Mă temeam de privirea soției mele. Oamenii mă strigau «campionul berilor»!".

Darko are mere. Merele lui

În 2017 și-a cumpărat o plantație de meri, peste 50 de hectare. A trecut la cireși. A mers în Italia, a început să învețe ce înseamnă să fii agricultor. "De când m-am lăsat de baschet, am luat 40 de kilograme. Așa că am început să străbat distanțele din fermă pe jos", spune în timp ce privește un fruct căzut. "Chiar sunt fericit, acum am ceea ce-mi doresc. Liniște și mere. Merele mele!".

Știe că a fost o dezamăgire. Vrea să mai facă doar o mică adăugire. "Un studiu din 2009 spunea că 60 la sută dintre jucătorii din NBA, după maximum cinci ani de la ultimul meci, sunt faliți. Faliți! Eu tocmai am investit 8.000.000 de dolari în pomi fructiferi. Semn că m-am trezit la timp!".

Undeva, între cele trei vile impozante de pe moșie, tronează un teren de baschet. Semn că dragostea puternică nu piere niciodată...

* Sursa: Opencourt Basketball