Pe 27 iunie 1990, Real Madrid își prezenta cea mai importantă achiziție a verii: Gică Hagi. Chiar dacă tocmai câștigaseră Primera Division, cu avans imens în fața urmăritoarelor Valencia, Barcelona și Atletico, șefii „albilor” deciseseră să facă schimbări importante în lot.
Cele mai „grele” nume sacrificate erau Martín Vasquez, vândut la Torino, și Bernd Schuster, lăsat să plece gratis la Atletico. În aceste condiții, aveau mare nevoie de un om care să aducă fantezie la mijlocul terenului. Iar cel ales a fost „Maradona din Carpați”, cumpărat cu 4 milioane de dolari de la Steaua.
Din păcate, președintele Ramón Mendoza l-a transferat pe Gică Hagi oarecum peste capul antrenorului John Toshack, iar acest lucru avea să se vadă în relația decarului român cu tehnicianul galez. Toshack îl solicitase vehement pe John Barnes, de la Liverpool, dar starul englez născut în Jamaica a refuzat să dea Anfield pe „Bernabéu”.
Un prim an modest pentru Gică Hagi la Real Madrid
Pentru că se plătise o sumă importantă pe el, iar alt playmaker veritabil nu exista în lot, Hagi a fost titularizat încă de la începutul stagiunii '90-'91. Însă prestațiile sale n-au fost la înălțimea așteptărilor și, ușor-ușor, și-a pierdut locul în primul „11”.
În perioada septembrie 1990 - aprilie 1991, Gică a marcat numai două goluri. Ambele în campionat, cu modestele Zaragoza și Castellón. În Cupa Campionilor Europeni, nicio reușită în patru apariții. În alte două partide, 0-0 și 1-3 cu Spartak Moscova, n-a fost nici măcar în lot!
În Cupa Regelui, „Regele” nostru n-a prins niciun minut pe gazon la 1-1 și 0-1 cu Atletico. Iar în Supercupa Spaniei, 0-1 și 4-1 cu Barcelona, a fost trimis în luptă doar în turul pierdut pe Camp Nou. Și atunci abia în minutul 86. Suficient totuși să-și treacă în palmares unicul trofeu cu „Los Merengues”.
Toshack nu mai era de mult pe bancă, fusese înlocuit în noiembrie '90 cu Alfredo Di Stéfano. Din nefericire, nici fostul mare atacant al Madridului n-a prea avut ochi pentru Hagi.
„Rege” cu Radomir Antic
Șansa lui Gică s-a numit Radomir Antić. Sârbul a preluat Realul la finalul lui martie 1991 și a mizat imediat pe român. Care, simțindu-se apreciat, a redevenit fotbalistul ce uimea Europa cu Steaua în anii anteriori.
În finalul acelui sezon a înscris alte două goluri, însă ce era mai bun avea să urmeze în '91-'92.
Cifrele spun aproape totul. În Primera, numărul reușitelor s-a triplat, 12. Inclusiv o „triplă” de senzație la un meci cu Bilbao.
În Cupa UEFA, unde gruparea iberică a atins pragul semifinalelor, alte 3 goluri: la 1-0 cu Utrecht, la 4-0 cu Xamax și la 2-1 cu Torino. Iar în Cupa Regelui, o reușită cu capul, la 5-2 cu Gijón, din returul semifinalelor.
Hagi părea să fi cucerit definitiv Madridul. Și totuși, în vara lui '92, ia decizia să părăsească Spania și să meargă în Italia, la Brescia Romena pregătită de Mircea Lucescu.
La Steaua, Gică era numărul 1. La naţionala României, la fel. La Real, a nimerit într-un grup cu jucători fantastici, dar unde conduceau 3-4 nume: Michel, Sanchez, Butragueño, Hierro. Nu mai era el liderul
Mircea Lucescu, pentru GSP, în mai 2020
Eșecurile decisive. Cum și-a luat Hagi un adio amar de la Real Madrid
Motivele? Cel mai important, Antić fusese demis și înlocuit cu Leo Beenhakker. Pierzându-și sprijinul moral, Gică s-a simțit din nou singur. Insistențele lui Lucescu au fost și ele determinante.
Eu l-am convins să vină la Brescia, i-am zis aşa: «Vino cu mine doi ani şi o să vezi la ce nivel o să fii!». El avea nevoie şi de o pregătire deosebită, la Real erau, toţi, jucători atât de buni încât nu aveau nevoie să fie şi fizic foarte sus. Ăia erau buni oricum, chiar şi nepregătiţi
Mircea Lucescu, pentru GSP, în mai 2020
Un factor hotărâtor a fost și drama trăită de Real în ultima etapă a ediției '91-'92. Deși a avut 2-0 la pauză pe terenul lui Tenerife, unul dintre goluri purtând chiar semnătura lui Hagi, formația din capitală a cedat uluitor în partea secundă, 2-3, astfel că titlul a poposit în vitrina marii rivale FC Barcelona!
Cu moralul țăndări, „albii” au pierdut și ultima partidă a stagiunii, finala Cupei cu Atletico, 0-2. Se întâmpla pe 27 iunie '92. La exact doi ani de când fusese prezentat, Gică își lua un „Adio!” amar de la Real Madrid.
„La Real, ca și la Barcelona de altfel, mi-au insuflat mentalitatea de a fi cel mai bun”
Faptul că am pierdut campionatul și Cupa în ultimele două meciuri ale sezonului a influențat clar hotărârea mea de a pleca de la Real. O decizie pe care acum o regret sută la sută, dar viața e făcută din decizii și oportunități, așa am gândit atunci
Gică Hagi, la Radio Marca, în martie 2021
Al doilea an la Madrid a fost foarte bun pentru mine. Am dat goluri multe în Europa, în Primera, mă adaptasem foarte bine fotbalului spaniol. Fără îndoială, Antić a fost cel care m-a înțeles cel mai bine. El m-a pus în spatele lui Butragueño, m-am simțit foarte în largul meu și am avut responsabilitatea coordonării jocului. Schimbarea lui Antić nu mi s-a părut normală
Gică Hagi, la Radio Marca, în martie 2021
La Real, ca și la Barcelona de altfel, mi-au insuflat mentalitatea de a fi cel mai bun. Mi-au modelat caracterul. Iubesc ambele cluburi la fel. Sunt cele mai mari ale planetei, sunt mândru că am evoluat pentru amândouă
Gică Hagi, la Radio Marca, în martie 2021
După doi ani cu mine la Brescia, chiar înainte cu câteva zile de debutul Mondialului din '94, i-am zis: «Eşti pregătit 100%, o să fii unul dintre cei mai importanţi jucători ai acestui turneu». Am avut dreptate. Dacă treceam de Suedia, Hagi era declarat MVP-ul acelui Mondial
Mircea Lucescu, pentru GSP, în mai 2020
La Madrid e concurență în fiecare secundă. O concurență fantastică. Nu ești atent, intră celălalt
Gică Hagi, la „Prietenii lui Ovidiu”, în decembrie 2020
Trofeele sunt câștigate de echipă, nu de un individ sau altul, indiferent cât de bun ar fi acesta
Gică Hagi, la „Prietenii lui Ovidiu”, în decembrie 2020
Transferul la Real a fost fundamental pentru dezvoltarea mea. Acolo înveți să devii cel mai bun din lume, în fiecare zi. Acolo e cel mai ridicat nivel de competiție
Gică Hagi, la „Prietenii lui Ovidiu”, în decembrie 2020
84de partide, 20 de goluri, 10 "galbene", două "roșii", un trofeu (Supercupa Spaniei) e palmaresul lui Hagi la Real
6.701minute a jucat în total Gică în tricoul Madridului. Comparativ, în cei doi ani petrecuți la Barcelona ('94-'96), a evoluat numai 3.509 minute
{{text}}