Andreas Mihaiu a crescut în „Ștefan cel Mare”, a avut câteva sclipiri care-i prevesteau un viitor fotbalistic mai bun, însă accidentările i-au pus numeroase piedici.
Fotbalistul de 23 de ani s-a despărțit joi de Dinamo și lasă în urmă momente frumoase, dar și multe neîmpliniri, mai ales că, atunci când și-a revenit după problemele medicale, nu a primit oportunități de a se reafirma. Pe un ton calm, cu un vocabular dezvoltat, tânărul fotbalist a explicat într-un interviu acordat GSP.ro de ce de astăzi nu mai este jucătorul echipei sale de suflet.
- Andreas, ce a însemnat Dinamo pentru tine?
- A fost clubul meu preferat de când eram mic. Îmi plăceau culorile, atmosfera de pe stadion și fotbaliștii care pe atunci făceau spectacol pe teren. Când am semnat cu Dinamo, mi-am îndeplinit un vis.
- Cât de mult te-a afectat faptul că nu ai jucat?
- Am fost foarte frustrat pentru că n-am putut ajuta mai mult în acest ultim an. Două accidentări m-au ținut pe loc ceva timp, apoi am jucat foarte puțin și doar mă uitam neputincios.
Andreas Mihaiu: „Totul a luat-o razna de la acei spanioli”
- Cum a fost sa vezi Dinamo retrogradând?
- Un vis urât. Speram să mă trezesc a doua zi și să nu fie adevărat. Este un eșec foarte mare pentru toată suflarea dinamovistă și, din păcate, am intrat în istoria neagră.
- Cine crezi tu ca este de vină?
- Multa lume este de vină. Este un subiect despre care s-ar vorbi zile întregi și tot nu s-ar ajunge la un răspuns clar. Dar părerea mea este că de la apariția acelor spanioli totul a luat-o razna.
Mihaiu: „Cine voia binele clubului și era corect, parcă era văzut ca dușman și infractor”
- De ce nu ai mai vrut sa continui?
- N-a fost alegerea mea să nu continui! S-a terminat campionatul și nu m-a sunat nimeni din club pentru a-mi propune un nou angajament. Pe 30 iunie mi s-a terminat contractul. Am stat șase ani la Dinamo.
- Ai simțit sprijin de la cineva la Dinamo?
- Am cunoscut oameni foarte buni la club care m-au sprijinit atât pe mine, cât și pe ceilalți jucători. Persoane cu suflet mare, care chiar își doreau să ajute clubul, dar au fost huliți și îndepărtați nu știu din ce cauze. Domnul Prunea, Danciu, George Trandafir, toți antrenorii care au fost în toată această perioadă cât am fost eu la echipă.
- Detaliază!
- Oameni care chiar își doreau ceva pentru club, care erau acolo cu inima deschisă, dar, după părerea mea și din ce am trăit, cine voia binele clubului și era corect parca era văzut de unii și de alții ca dușman și infractor. Dar peștele de la cap se împute... Si să-ți răspund raportându-ma la ultima perioada și la ultimii oameni care au fost și încă sunt prin club: absolut niciun sprijin.
Andreas Mihaiu: „Nu s-a făcut nimic cu cap să crești și să produci”
- Vezi Dinamo luptând pentru promovare?
- Îmi doresc foarte mult. Am prieteni care au rămas și le urez tot norocul din lume.
- Crezi ca jucătorii crescuți în Academie sunt dați deoparte în fața străinilor sau celor sosiți din afară?
- Nu știu dacă sunt dați deoparte. Dar știu clar ca nu s-a făcut nimic cu cap la Dinamo pentru a crește tineri și a produce de pe urma lor. Sunt doar 4-5 băieți care au plecat pe sume de transfer. Foarte puțin, gândindu-ne ce jucători a avut Dinamo în academie.
- Crezi?
- Sunt mulți jucători care au fost lăsați să plece neavându-se încredere în ei și după ceva timp, când au avut minute și au arătat ce fel de fotbaliști sunt, toată lumea plângea după ei. În anii în care am fost eu aici, au fost jucători tineri foarte talentați care, după o repriza mai puțin bună, nu mai jucau două luni și, după, se cereau sute de mii pe ei.
49 de meciuria adunat Mihaiu la Dinamo, marcând de două ori și oferind o pasă decisivă
Mihaiu: „Absurd! Amatorismul a fost dus la extrem”
- Crezi că tinerii din Academie trebuiau forțați cu orice preț?
- Nu mai zic de condițiile care sunt la echipa a doua și la juniori. Nu ai cum sa faci performanță si să ai pretenții ca tinerii de 16-17 ani să facă față la nivel de Liga 1 când tu nu dai nici măcar o masă înainte de un meci la Liga 3 sau la juniori. Când tu nu asiguri un teren decent de antrenament și te pregătești pe bitumul de la „Granitul”, pentru că nu-l poți numi sintetic. Pot să vă ofer un exemplu concret.
- Te rog!
- Băieții de la U19 care au ajuns în semifinala Ligii Elitelor au făcut două antrenamente pe iarbă la Săftica înainte de turneul final și nu erau lăsați sa se schimbe în vestiarele noastre. Nu-i lăsau să se ducă la sala de forță înainte sau după antrenament! Nu-i lăsau să facă duș după antrenament în vestiare sau în camerele de la Săftica.
- Da?
- Le-am zis unor băieți să facă baie la mine în cameră și a doua-a zi mi s-a atras atenția că trebuie să anunț conducerea înainte și abia după să-i las pe băieți la mine în cameră să facă baie! Parca erau niște infractori care făceau antrenament pe ascuns. Mi s-a părut ceva incredibil, ceva absurd și amatorismul a fost dus la extrem.
7 partidea bifat extrema dreaptă ca integralist în cele 49 de prezențe personale în alb-roșu
Andreas Mihaiu: „Nu doresc nimănui să treacă emoțional prin ce am trecut noi în ultimul an la Dinamo”
- Ce va urma pentru tine?
- Sunt în discuții cu ceva echipe. Deocamdată, o lună de zile m-am antrenat singur. Dinamo nu mi-a propus prelungirea și când am cerut foaie pentru a mă antrena cu altcineva, mi s-a cerut sa renunț la toate salariile pe care trebuie să le primesc. Șapte la număr.
- Și tu cum ai reacționat?
- Discuția inițială a fost să renunț la ultima lună, să ajut clubul cu un salariu și toată lumea sa fie mulțumită. Când am ajuns la biroul de la firma de insolvență am găsit altceva.
- Păi, cum?
- Încă un lucru făcut fără cap după părerea mea. În loc să profiți și să faci economie, să apreciezi că un jucător renunță la bani, indiferent cât de puțini sau cât de mulți, tu preferi să nu faci nimic, jucătorul să stea acasă și tu să plătești integral într-un final. Dar e treaba lor ce vor să facă. Doar că foile și pixul din birourile de avocatură nu prea se leagă cu ce înseamnă fotbal.
- Ce detaliu de viață ai învățat din acest ultim an la Dinamo?
- Mi-e greu să zic. Au fost o mulțime de stări și o mulțime de întâmplări în ultimul an și chiar nu știu să zic ceva concret. Cert este că nu doresc nimănui să treacă emoțional prin ce am trecut noi în ultimul an la Dinamo.
Da, am restanțe neachitate. Am de primit 7 salarii, patru de acum două sezoane și trei luni din sezonul recent încheiat.
- Andreas Mihaiu, fost jucător Dinamo
30 de meciuridin cele 49 la Dinamo a strâns cel mult o repriză pe teren
Situație haotică la Dinamo: „Mi-a zis să aștept că oricum e vineri, apoi e week-end și nu se lucrează. Lucruri făcute fără cap”
Andreas Mihaiu a povestit situația stranie de care s-a lovit în relația cu clubul:
„Un alt exemplu de lucru făcut fără cap de firma de insolvență, în care am fost eu implicat și pe care nu l-am înțeles. În iarnă, am intrat în ultimele 6 luni de contract și domnul Rednic a zis că nu se bazează pe mine. A fost direct și corect. Până la urmă, așa e la fotbal.
Am înțeles și m-am dus la firma de insolvență să le spun să-mi dea actele. Ei nu au vrut, spunând că vor sumă de transfer pe mine și eu le-am explicat ce se întâmplă sportiv, când jucătorul intră în ultimele 6 luni. Că poate semna cu alt club și pleacă gratis în vară, le-am spus că nu vreau să stau degeaba la club atâta timp fără să joc și să mă antrenez separat și una peste alta, ar scuti și ei salariul meu pe 6 luni. Deci ar fi fost altă economie de bani.
Situația asta fiind și la alți jucători, care voiau să plece și care erau dispuși sa renunțe la bani. Bineînțeles, au intrat în detalii pur avocățești, în termeni juridici care n-aveau niciun fel de legătură cu fotbalul și au arătat clar, că nu înțeleg nimic din acest fenomen”.
Andreas Mihaiu: „Au arătat că nu gândesc nici măcar o secundă omenește sau sportiv”
Pe lângă faptul că nu a existat niciun fel de comunicare între conducerea propriu zisă a clubului și firma de insolvență. Domnul Mureșan a venit și a zis: „Da, Mihaiu. Vino mâine la club să semnăm rezilierea”.
Când m-am dus la club, s-a întâmplat ce am zis anterior, cu firma de insolvență care avea ultimul cuvânt.
Și am stat 3-4 zile ca toată lumea sa-i convingă pe cei de acolo să semneze rezilierile jucătorilor. Să le explice că fac bine și jucătorilor, și clubului. Ca apoi să ajungem la aceleași răspunsuri juridice și la răspunsuri de genul: «Mai așteptați și voi, oricum azi e vineri, în week-end nu suntem aici», iar apoi «Săptămâna viitoare plec la schi în Austria».
OK, poate au și eu dreptatea lor, pentru că nu știm exact cu ce se mănâncă insolvența. Dar aici suntem la fotbal și ei au arătat că nu gândesc nici măcar o secundă omenește sau sportiv, pentru a ajuta și jucătorii, și clubul”.
{{text}}