Frances Tiafoe ia grămada de peturi golite de el în timpul celor 4 ore și 36 min. de încleștare cu David Goffin și le pune în tomberon. După ce a fost învins într-o luptă epopeică, își face curățenie la locul de muncă...
Unul dintre cele mai tenis meciuri pe care le-am văzut vreodată la Wimbledon. Ar fi bine de știut câte lovituri tari au trimis cei doi pe linii sau în marja câtorva centimetri – au fost mai multe decât îmi amintesc să fi văzut vreodată într-un meci.
Un meci desfășurat în sistemul internațional de măsură CGS – Centimetru Gram Secundă! Precizia marilor jucători de altădată Laver, Năstase, McEnroe, Agassi, combinată incredibil cu viteza și accelerațiile jocului de azi!
Tot tenisul. Crosuri în forță, încheiate cu scurte la 1 m de fileu sau cu longline-uri imposibile, contrascurte scoase de la o palmă de iarbă, voléuri din extensie la limită, serii de ași la 15-40, 0-30, 0-40. Am văzut schimburi de câte 7, 8, 10 lovituri care ar fi trebuit să fie câștigătoare, și totuși cei doi le-au trimis înapoi, tot cu lovitură de atac!
Goffin și Tiafoe. Foto: Imago
Soarta meciului s-a scris la 5-5 și 0-30 pe serviciul lui Goffin în setul 5. Belgianul a trimis o dreaptă inversă, ca de obicei, la tușă, mingea a părut afară, arbitrul de linie a strigat out!, Goffin a stat o clipă pe gânduri, apoi a cerut verificarea video.
VAR a arătat că mingea mușcase 1 mm din var! – în loc de 0-40 și 3 mingi de break pentru american, s-a făcut 15-30. De aici, Goffin n-a mai pierdut decât un singur punct până la victorie...
În arhiva mea caldă, alb-verde, Goffin-Tiafoe 7-6, 5-7, 5-7, 6-4, 7-5 se așază alături de finala Wimbledon 1972, 4-6, 6-3, 6-3, 4-6, 7-5, Smith-Năstase.
{{text}}