Anisimova aparține regnului „totul sau nimic”, de aceea poate fi periculoasă. Simona are de partea ei voința, experiența, dorința. Și o liniște pe care a redescoperit-o pe iarba londoneză
Cătrănită, Paula Badosa trece sub tăcere virtuțile adversarei care i-a lăsat doar 7 gameuri în două meciuri și pretinde că nu a avut noroc în meciul cu Simona Halep. Ceva de genul acesta a zis și columbianul Mondragon când a luat golul acela de generic de la Adrian Ilie la Mondialul din ’98. Întâmplare. Noroc/ghinion. Asta e când nu înțelegi ce ți se întâmplă.
Fetele rele
Că pe Badosa nu o dă sportivitatea afară din casă ne preocupă mai puțin acum. Deși subiectul este interesant, în particular pentru tenisul feminin. Le-ați văzut pe doamne când își dau mâna la fileu ce săgeți otrăvite au în priviri? Simona nu strălucește deloc la capitolul ăsta, nu este ceea ce se cheamă o fată rea. Fiindcă, dragă, fetele rele sunt foarte la modă acum.
Desuetă și fair-play, românca își consumă umorile bătându-se pe coapsă sau prin veninul loviturilor. Și mai deloc prin ochi dați peste cap în direcția adversarei. Ori prin suferințe inventate în momente delicate ale meciului. Mai țineți minte nesfârșita pauză de vestiar a Mariei Șarapova din blestemata finală de la Roland Garros 2014?
Anihilarea
Cumva în ton cu Badosa Pricinosa, Amanda Anisimova, adversara din „sferturi" a Simonei, ne anunță că înfrângerea severă de la Bad Homburg a fost suma unor factori negativi. O durere la încheietura mâinii, o lipsă de formă de moment. Dar ne dă asigurări că miercuri, la Wimbledon, va fi altceva. Aha!
Pentru cine nu știe, Simona nu a învins-o pe Anisimova la Bad Homburg, a anihilat-o. 6-2, 6-1, 55 de minute. Așa-i că seamănă cu ceva foarte recent? Cu Badosa a fost tot 6-2, 6-1, dar în 59 de minute. Păi, ce facem, dragă Simona?
La ce-o ieși!
La doar 20 de ani, Anisimova nu este o necunoscută în circuitul profesionist. Alături de Coco Gauff sau Sofia Kenin, ea aparține noului val al tenisului feminin american. Cu deosebirea că Sofia Kenin și Coco Gauff au confirmat deja.
Anunțată ca mare speranță, chiar înaintea lui Gauff sau Kenin, Anisimova continuă să fie oscilantă în evoluții, iar cea mai bună clasare până acum este locul 21 WTA. Puternică, masivă, chiar supraponderală!, Amanda este genul de jucătoare de totul sau nimic. Agresiv, tare, la ce-o ieși. Număr impresionant de lovituri câștigătoare, dar și mai mare de greșeli neforțate. Cam la fel ca Jelena Ostapenko, coșmarul perpetuu al Simonei. La Bad Homburg, Amanda a împrăștiat loviturile în aut. Și când a fost forțată de Simona, și când nu.
Factorul Cahill
În zi bună, fiica emigranților ruși Olga și Konstantin poate fi periculoasă pentru Simona tocmai din cauză că este suficient de abulică încât să nu conștientizeze frica. Puțin cam multă filosofie pe genunchi, nu?
Un argument mai puțin filosofic rămâne însă faptul că pentru scurtă vreme Darren Cahill a lucrat cu Amanda. După unele surse, celebrul antrenor australian ar fi revenit în echipa acesteia înainte de Wimbledon și ar lucra iar la disciplinarea tactică a elevei sale. Inutil de spus că australianul o cunoaște până la detalii pe Simona. O Simona care nu a fost remodelată suficient de mult de Patrick Mouratoglou încât să aibă zone inaccesibil de descifrat.
Simona e mai bună
În lipsa unui test comparativ de inteligență, mergem pe impresii. Ceva îmi spune că Simona stă mai bine la etajul superior decât Amanda. Nu că ei îi lipsesc întunecările ori momente de panică. Mai mult decât în alte ocazii, vom avea însă o luptă în care rolul antrenorilor nu va fi doar cel de poză la prim-planurile televiziunii.
Repet ce am spus și înaintea meciului cu Paula Badosa. În mod normal, ar trebui ca Simona să câștige. E mai bună. Are armele, are voința, experiența, forța mentală. Nu îmi doresc un meci de colecție, ci unul banal. Să amânăm epica pentru altă dată! Cine a văzut finalele cu Ostapenko, Șarapova sau Wozniacki știe de ce.
{{text}}