Păzea, că vine CFR Cluj! Mai puternică, mai hotărâtă și mai „bulănoasă” ca niciodată! Asta ne transmite Dan Petrescu după penalty-ul ratat de Rapid la ultima fază a partidei de ieri, din Gruia.
Echipa lui era să primească gol, pentru a șaptea oară, în secvențele de final ale meciurilor din 2022, iar antrenorul campioanei vorbește de noroc, nu de o problemă psihologică la nivel colectiv, de frica finalurilor de meci. Și ne mai mirăm că ne elimină Pyunik Erevan.
Este tragic când vezi cum se pune problema la vârful fotbalului românesc.
Când alții angajează specialiști în fiziologie, nutriție sau psihologie, ajungându-se până la a se analiza conținutul postărilor fotbaliștilor de pe rețelele de socializare, noi aducem preoți să alunge spiritele rele, discutăm de deochi și ne folosim, de fiecare data când ne convine, de zicala aia cu antrenatul norocului.
Da, șansa joacă un rol important în sportul de performanță, iar superstițiile care protejează mental sportivul, pot fi observate până și la cei mai renumiți atleți.
E suficient să te uiți la Nadal, ale cărui faimoase ticuri îl recalibrează înaintea fiecărui punct. Dar la final, nu-l vei auzi niciodată pe spaniol vorbind de noroc, că mingea a aterizat la un centimetru mai la dreapta sau la stânga din cauză că planetele s-au aliniat aiurea.
Și acum să ne întoarcem la CFR și la analiza lui Dan Petrescu. Sâmbătă seară, CFR ne-a oferit același scenariu ca în partidele cu Sepsi și Pyunik. A început bine, a deschis scorul, putea să facă 2-0, dar a terminat fricos jocul, fiind la un penalty bine bătut distanță de a pierde o nouă victorie ce părea sigură. În 2022 nu discutăm de o întâmplare, ci mai degrabă de o regulă, după cum puteți vedea mai jos.
- 23.01.2022 FCSB – CFR Cluj 3-3 (Iulian Cristea 90+3)
- 05.02.2022 Universitatea Craiova – CFR Cluj 1-1 (Gustavo 90+6)
- 10.04.2022 Universitatea Craiova – CFR Cluj 3-2 (Ante Roguljic 90+6)
- 09.07.2022 CFR Cluj – Sespsi OSK 1-2 (Mario Rondon 85)
- 13.07.2022 CFR Cluj – Pyunik Erevan 2-2 (Zoran Gajic 89 + 119)
Așadar, CFR a primit șase goluri pe final de meci, iar aseară era să îl încaseze și pe al șaptelea, iar Dan Petrescu vine la flash-interviu cu următoarea declarație:
Din momentul ăsta să se ferească toți de noi, că o s-o aibă grea cu noi, că prea mare ghinion am avut si cred că o să fim foarte norocoși de acum. Să vedeți de acum, la orice șut vom da gol și alții o să dea vreo trei bare.
Știam că Dan Petrescu este un tip superstițios. La un moment dat, nu dadea voie nimănui din club să vină îmbrăcat în negru în ziua meciului.
Avea o perioadă în care își făcuse un ritual din a-l suna pe același coleg de generație în dimineața partidei, iar dacă acesta nu răspundea, se dădea de ceasul morții că va pierde.
Are în anturajul său un om, care nu îi este rudă, pe care îl duce peste tot cu el, asigurându-i cazare și masă, pentru că îl consideră porte-bonheur. Dacă Anghel Iordănescu era considerat superstițios, Petrescu l-a depășit cu mult.
Problema nu este asta. Am auzit de nebunii mai mari în lumea sportului, dar când antrenorul nu mai găsește decât răspunsuri fataliste, pentru situații care se repetă, atunci discutăm de o analiză defectuoasă, limitată.
Poate și de asta, Dan Petrescu nu a reușit niciodată, în ciuda calităților sale indiscutabile, să depășească nivelul fotbalului nostru, unul în care patronii cutreieră bulevarde și dau cu apă sfințită pentru alungarea Satanei.
Și pentru că tot s-a comparat cu Sir Alex Ferguson după meciul cu Rapid, iată o scurtă incursiune în dedesubturile celebrei finale de Champions League din 1999, câștigate de Manchester United în minutele de prelungire. În excepționalul documentar „Sir Alex Ferguson: Never Give In”, legendarul antrenor explică, în felul său, acel final de meci:
Beckham, Giggs, Scholes, Butt, Neville, cu toții au fost crescuți cu mentalitatea care mă reprezintă, care îmi reprezintă originile. Nu se dădeau bătuți. Luptau pentru echipa lor. Mereu am purtat acest spirit, iar mie îmi plăcea să mă regăsesc în echipa mea, să mă conectez la trecutul lor, să-i fac să se sacrifice, să fie determinați, să le insuflu spiritul clasei muncitoare, mereu unite. Nu ne-a ieșit de fiecare dată, dar am ales mereu lupta și am sfârșit, invariabil, cu capul sus.
Poate așa înțelegem, de ce United ajunsese în acei ani celebră pentru golurile marcate în prelungiri, iar CFR riscă să atingă notorietatea, pentru prăbușirile din final. Dacă totuși, nu se rezumă totul la noroc și ghinion? Ce ne facem atunci?
{{text}}