Un strălucitor speculant al furiei sociale și-a făcut apariția în fotbalul românesc. Este episodul băii de mulțime a premierului ungur un început a ceva mai mare?
Ce caută Orban în fotbalul românesc? E întrebarea cu care Gazeta Sporturilor a deschis pagina 1 de azi. De fapt, a fost titlul dat pe “frontispiciul” ziarului, așa cum spune regretatul Nicolae Rainea, atunci când se raporta la mini-subiectul de prima pagină, așezat peste sigla ediției tipărite.
Întrebarea GSP nu judecă, ci deschide un dialog. Ea a fost provocată de baia de mulțime care l-a absorbit joi seară, pe stadionul lui Sepsi, la meciul cu Ljubljana, pe premierul de la Budapesta, Viktor Orban.
E legitim să te întrebi după ce se uită, ce caută, ce urmărește Orban în fotbalul românesc, cu atâtea zeci de milioane de euro alocate unor cluburi din zone populate masiv cu etnici maghiari. Ca orice investitor, guvernul de la Budapesta se mișcă pe fondul unui plan, urmărește o țintă în sportul românesc și nu e nicio rușine și nici o incriminiare apriorică să vorbim despre asta. Că Viktor Orban speculează la noi, așa cum a procedat și în propria țară, vechi rifturi sociale și prejudecăți, asta îl ajută în planul său. Pe ce se bazează afli discutând cu microbiști care sunt etnici maghiari.
Fiecare dintre noi are, ca ziariști, oameni din public cu care dialogăm constant. Sunt cei mai buni critici ai noștri și cei mai loiali. Conversez de multă vreme cu un fan de etnie maghiară. El a introdus etnia în largul nostru epistolar pe Facebook. De regulă, ceea ce îmi scria atingea invariabil subiectul sensibil al modului în care etnicii maghiari se simt nedreptățiți în România.
De această dată, după episodul cu Orban în tribune la Sepsi, mesajele colegului meu de pasiune sportivă au fost mult mai agresive. Pentru prima dată în istoricul dialogului nostru, au apărut replici de genul “rușine România”, dar și “ați înțelege unele lucruri doar dacă ați fi minoritar într-o țară”.
„Așa lipsă de respect, de interes…”
”Ce rușine! Din atâtea canale de sport, niciunul, dar niciunul să nu fie interesat de meciul lui Sepsi. Nu e nici o scuză. Câștigătoarea Cupei și Supercupei să fie așa de ignorată și neinteresantă. Asta e dacă trăim într-o zonă care deranjează... Liniște domnule Udrea? Cel mai frumos meci nu s-a transmis. Bine că s-au transmis meciuri cu echipe din Andorra și Albania. Așa lipsă de respect, de interes... Rușine România și punct”
I-am răspuns și eu în termeni abrupți: „S-au transmis meciuri în care au evoluat echipe care fac audiență mai bună, acesta a fost argumentul… O televiziune nu transmite un meci ca să-i facă pe plac unui club, ci judecă în interes comercial, iar interesul comercial înseamnă audiență… Lipsă de respect vă spun eu ce este: comentariul de pe canalul de YouTube al lui Sepsi, la meciul de joi, care a fost exclusiv în maghiară”.
El mi-a replicat critic, spunînd că el vorbește despre televiziuni și eu mut discuția pe youtube: „Chiar n-am ce să mai zic. Știti ce faceți dumneavoastră acum ? Proverb românesc: mutați mortul la ușa altuia...”.
Dialogul a continuat cu argumentul ziaristului, al meu: „Eu v-am răspuns cu argumente de ce televiziunile n-au transmis meciul lui Sepsi… Iar chestiunea cu comentariul de pe YouTube e opinia mea și mi-o asum: că e lipsă de respect din partea celor de la Sepsi”.
Cititorul a conchis: „Aveți dreptate din punctul dumneavoastră de vedere. Nu vă acuz. Unele lucruri ați putea să le simțiți și să le înțelegeți numai dacă ați fi minoritar într-o țară”.
N-am acordul persoanei respective pentru a-i da numele, însă nu numele e relevant aici. Ci modul în care sunt puse anumite probleme în contextul actual. Și poate că în mesajele care emană dezamăgire, frustrare și chiar furie, venite din partea acestui om, avem și răspuns la întrebarea „Ce caută Viktor Orban în fotbalul românesc?”. Specialiștii în folosirea furiei sunt cu atât mai eficienți cu cât vin cu succese concrete. Iar Sepsi e un astfel de succes incontestabil.
{{text}}