Du-te, Dică, antrenează Gigică!

Noul antrenor al FCSB-ului este Nicolae Dică sau mai degrabă el va pregăti echipa, dar deciziile în timpul meciului vor fi luate de principalul Gigi Becali.

“Umiliți și obidiți” este titlul care s-ar potrivi mănușă în fotbalul românesc, mai ales la FCSB, acolo unde antrenorul principal, Gigi Becali, îți alege aceiași secunzi, după principiul rotației. Dostoievski a fost un adept al realismului, iar în “Umiliți și obidiți” scoate în evidență drama unei familii, a unei părți din societate, care separă oamenii de bază de muritorii de rând, împărțirea claselor fiind făcută în funcție de partea financiară.

Înlocuind personajele cu ceea ce se întâmplă la FCSB, adică îi scoatem pe Vania, Madam Bubnova, Nelli și-i punem acolo pe Gigi Becali, Nicolae Dică, Meme Stoica și uneori Vali Argăseală.

După conferința de prezentare a antrenorului, fără antrenor, de fapt s-a prezentat Gigi Becali, astăzi, secundul Nicolae Dică a folosit aceleași platitudini, că știa despre Tănase, dar nu știa, că poate se mai fac transferuri, dar ce mai contează? Normal, atunci când semnezi cu FCSB, ca secund, nu trebuie să ai vreo pretenție, nu te poți impune, nu poți cere jucători, nu ai voie să critici nimic, dar nici să construiești. Tu trebuie să pui jaloanele la antrenament, să le explici jucătorilor cum e cu 4-3-3 sau 4-2-3-1, dar mai ales să te lași călcat în picioare de patronul-antrenor, resemnat deja cu locul 2.

Banii nu contează, doar clauza de reziliere

Chiar dacă a fost un fotbalist foarte bun pentru Liga I, pentru că-n străinătate s-a îmbolnăvit subit de sindromul jucătorului român, Nicolae Dică folosește obedient și fraza: “Banii sunt pe ultimul loc!”. Normal, important, conform noului antrenor secund, este să primești un loc pe bancă, nu contează că urmează telefonul cu cele 4 schimbări la pauză și criticile din studio, imediat spre miezul nopții. Ce bani? 

Important e să antrenezi, să-ți faci mâna pe sfaturile patronului. Cumva, este de înțeles de ce fotbalul românesc a devenit bolovanul lui Sisif, pentru că foarte mulți antrenori nu au demnitate. Petre Grigoraș, de exemplu, omul care spunea că mai merită o șansă în fotbalul nostru, spune franc că nici pentru 10.000 de euro nu ar accepta postul de la FCSB. Mai sunt câțiva, dar nu fac parte din categoria umiliți și obidiți.

Prietenii blânzi din studio

Norocul acestor antrenori care acceptă umilința în Liga I este și prietenia cu unii oameni din presă. Se mai duc prin studiouri, mai iau și ei un ban cinstit, și de cele mai multe ori sunt protejați și mângâiați cu blândețe de jurnaliștii prieteni și știu că nu vor fi criticați pentru că acceptă compromisuri peste compromisuri. 

Cumva, e de neînțeles de ce unii antrenori îmbrățișează sindromul Stockholm, de ce acceptă să le fie călcată demnitatea în picioare. Uitați-vă la ei, prin studiouri, în interviurile din presă, driblează cu eleganță orice răspuns, doar-doar o da bine la viitorul loc de muncă, unde patronul nu acceptă antrenori cu personalitate. Dar nu-i nimic, cu asemenea antrenori să nu ne mire de ce nu batem pe nimeni prin Europa.