Reputatul jurnalist Ovidiu Ioanițoaia (77 de ani) a rememorat în cadrul podcast-ului Gazetei Sporturilor, „Profu' de Sport”, cum a ajuns să se lase de țigări, după ce ajunsese să fumeze două pachete pe zi.
- Adevărul e că nu erați un model de viață sportivă. Fumați 3 pachete de Kent pe zi?
- Trei nu, dar două da. Și aveam damblaua de a fuma mai multe țigări în paralel. Era o scrumieră în care întotdeauna aveam două, trei țigări aprinse.
- Îmi amintesc că fumați doar Kent lung. Era o țigară tare și îți trebuia ceva timp s-o termini.
- Și ceva bani! Noroc că pe vremea aia nu erau atât de scumpe pe cât sunt astăzi. Astăzi, țigările sunt și o problemă economică. Atunci, erau mai degrabă o problemă de sănătate.
- V-ați lăsat de tutun complet, după o viață de fumat minimum două pachete pe zi.
- Da. Cardiologul meu de la București, doctorul Udroiu, un băiat tânăr, de top din generația nouă de medici, mi-a spus: «Dom'le, dacă vreți să muriți, continuați să fumați. Eu vă interzic. Dar dacă dumneavoastră vreți, nu vă poate opri nimeni. Până la urmă, fiecare își alege destinul. Dar dacă mai fumați, muriți!» Din ziua aia, n-am mai fumat și chiar mai surprinzător a fost că nicio clipă nu am avut nostalgia fumatului.
- Și cum a fost?
- N-am mai fumat și n-am suferit, nu m-a durut în niciun fel. Mi-am dat seama că, de fapt, în toți anii de dinainte greșisem. Și din punct de vedere al sănătății, dar și din punct de vedere al buzunarului. Umblam după Kent, era strada Kent pe undev prin Tei, se vindeau țigări clandestin, vorbesc de perioada de dinainte de Revoluție. Eram într-o permanentă goană după țigări, eram fericit dacă găseam. Cartușul de Kent era...
- Deschidea multe uși...
- Da, Kent-ul și ness-ul. Țin minte că aveam un prieten care făcea facultate la Craiova. Și-a luat o geantă diplomat, mare, așa. L-am întrebat: «Bă, da ce faci cu ea?» Mi-a spus: «Asta e ideală, intră în ea cinci cartușe de Kent. Cu cinci cartușe de Kent trec orice examen».
- Dar pe lângă faptul că v-ați lăsat de fumat, ați început ușor, ușor, să aveți un oarecare comportament sportiv, semiatletic. Făceați un anumit număr de pași în fiecare zi...
- Întotdeauna am fost, deși aparent nu par, un tip sportiv. Am mers, am înotat, am alergat, mi-am cumpărat o bandă. Înainte de AVC, făceam 10-12.000 de pași pe zi. Era o rație convenită cu doctorul. După aceea, mi-a spus s-o las mai încet, să nu mai ajung nici la 10.000 și că ar fi bine să mă opresc la 5.000. Acum deja fac 7.000.
- 7.000 de pași la 77 de ani. E o coordonare bună.
- Exact, e ca la păcănele, cu 777. Dacă prinzi trei de șapte, te îmbogățești (râde).
{{text}}