Și gata, l-ați vopsit și pe ăsta!, vor sări puritanii ca arși. Dincolo de vâlvă, de-abia de acum încolo ne vom lămuri ce fel de fotbalist este David Miculescu.
David Raul Miculescu. Atacant sau mijlocaș ofensiv. Cotă de piață, conform transfermarkt.com, 1,2 milioane de euro. Transferat cu 1,7 milioane dacă este să ne luăm după suma vehiculată de patronul FCSB și mai puțin cu vreo 200.000-300.000 după versiuni mai puțin apropiate de palat. 21 de ani împliniți în mai, înalt (1,90 metri), longilin, dar bine construit. Pe scurt, calități fizice de fotbalist al deceniului 3 al mileniului 3.
1 gol la 7 meciuri!
Tehnică mulțumitoare conform standardului românesc, fără viteza a 4-a, a 5-a oricum nu se pune, joc de cap modest, în pofida taliei. O prezență impozantă în fața fundașilor adverși, dar un randament slab la finalizare. 108 meciuri la UTA, 16 goluri. Asta înseamnă o medie de un gol la 7 meciuri.
Așa arată vârful de careu achiziționat de vicecampioană cu un tam-tam demn de transferul lui Haaland la City. Nu-i vorbă că și Haaland, cât este el de mare, a fost invizibil în Supercupa Angliei, iar atunci când a fost vizibil, o singură dată în 90 de minute, a șutat peste poartă din 6 metri. Gata, l-am făcut praf și pe Haaland!
Între absențe și tabachere
Cu delicatețea-i infinită, Ilie Dumitrescu l-a zugrăvit pe noul atacant al FCSB ca pe un fotbalist de clasă, a cărui carență, ușor de corijat, ar fi momentele de dispariție din joc. Ionuț Badea, care l-a antrenat jumătate de sezon la Arad, spune că Miculescu simte poarta și nu este "tabacheră" ca Torje.
Observație menită să sublinieze calitățile fizice ale tânărului fotbalist, dar care nu sună foarte măgulitor pentru Gabi Torje.
Sărăcia ne mână de la spate
Ați observat că aproape toți, întrebați și neîntrebați, avem o părere despre internaționalul de tineret cu 7 prezențe și un gol la naționala U21 (aceeași medie ca în campionat!). Păi, da, normal, dacă l-a arvunit și l-a cumpărat Gigi!, vor exclama cei care se dau dezgustați de audiența pe care continuă să o facă FCSB&Becali și care ei înșiși lucrează la această audiență.
Nu acesta este motivul. Sau nu doar acesta. Sărăcia de fotbaliști de calitate ne îndeamnă să căutăm nestemate acolo unde de cele mai multe ori nu este decât sticlă colorată.
O piesă nefinisată
Sau, în cel mai bun caz, să luăm drept produs finit o eboșă. Asta este Miculescu, o piesă încă neprelucrată, nefinisată. În calitatea lui de antrenor și fost atacant care nici el nu strălucea la capitolul viteză,
Nicolae Dică poate lucra la șlefuirea fotbalistică a lui Miculescu. Sigur că nu doar la asta, dar am observat că la FCSB se recomandă să joci fotbal, nu să gândești. Dică are ochi bun, miroase jocul și cât timp nu este luat de val își strunește echipa și știe ce să ceară jucătorilor.
București, oraș periculos
La definirea fotbalistică a lui Miculescu ar trebui să contribuie și Miculescu însuși. Este un capitol neglijat permanent de fotbalistul român, cu aportul substanțial al anturajului. Oamenii din club, familie, prieteni-atârnători.
Unii, animați de bune intenții, i-au atras atenția lui Miculescu că Bucureștiul este un oraș periculos. Mă gândesc că nu se refereau la librării, teatre, cinematografe, muzee. Sau mai știi?
{{text}}